Ce frumoase Óţi sunt picioarele Ón Óncălţămintea ta, fată de domn! Marginile rotunde ale coapsei tale sunt ca nişte lănţişoare de pus la g‚t, lucrate de m‚inile unui meşter iscusit.

P‚ntecele tău este un pahar rotund, de unde nu lipseşte vinul mirositor; trupul tău este un snop de gr‚u, Óncins cu crini.

Am‚ndouă ţ‚ţele tale sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare.

G‚tul tău este ca un turn de fildeş; ochii tăi sunt ca iazurile Hesbonului, de l‚ngă poarta Bat-Rabim; nasul tău este ca turnul Libanului, care priveşte spre Damasc.

Capul tău este cum e Carmelul, şi părul capului tău este ca purpura Ómpărătească: p‚nă şi un Ómpărat ar fi Ónlănţuit de pletele tale!Ö Ce frumoasă şi ce plăcută eşti, tu, iubito, Ón mijlocul desfătărilor!

Statura ta este ca finicul, şi ţ‚ţele tale ca nişte struguri.

Œmi zic: ÑMă voi sui Ón finic, şi-i voi apuca crăcile!î Atunci ţ‚ţele tale vor fi ca strugurii din vie, mirosul suflării tale ca al merelor.

Şi gura ta toarnă un vin ales, care curge lin ca răspuns la dezmierdările mele, şi alunecă pe buzele noastre c‚nd adormim!

Eu sunt a iubitului meu, şi el doreşte de mine.

Vino, iubitule, haidem să ieşim pe c‚mp, să răm‚nem noaptea Ón sate!

Dis-de-dimineaţă ne vom duce la vii, să vedem dacă a Ónmugurit via, dacă s-a deschis floarea, şi dacă au Ónflorit rodiile. Acolo Óţi voi da dragostea mea.

Mandragorele Óşi răsp‚ndesc mirosul, şi deasupra uşii avem tot felul de roade bune, noi şi vechi, pe care, pentru tine, iubitule, le-am păstrat.