O! de ai fi fratele meu, care a sub la ţ‚ţele mamei mele! C‚nd te-aş Ónt‚lni Ón uliţă, te-aş săruta, şi nimeni nu m-ar ţine de rău.

Te-aş lua şi te-aş aduce la casa mamei mele; ea m-ar Ónvăţa să-ţi dau să bei vin mirositor, must din rodiile mele.

M‚na lui cea st‚ngă să fie sub capul meu, şi dreapta lui să mă Ómbrăţişeze! ñ Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului, nu st‚rniţi, nu treziţi dragostea, p‚nă nu vine ea. ñ Cine este aceea, care se suie din pustie, rezemată de iubitul ei şi zic‚nd: ÑTe-am trezit sub măr; acolo te-a născut mama ta, acolo te-a născut şi te-a făcut ea.î ñ Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe braţul tău; căci dragostea este tare ca moartea, şi gelozia este neÓnduplecată ca locuinţa morţilor; jarul ei este jar de foc, o flacără a Domnului.

Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, şi r‚urile n-ar putea s-o Ónece; de ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste, tot n-ar avea dec‚t dispreţ.

Avem o soră micuţă, care n-are Óncă ţ‚ţe. Ce vom face cu sora noastră Ón ziua c‚nd Ói vor veni peţitorii?

Dacă este zid, vom zidi nişte zimţi de argint pe ea; dar dacă este uşă, o vom Ónchide cu o sc‚ndură de cedru. ñ Eu sunt un zid, şi ţ‚ţele mele sunt ca nişte turnuri; Ón ochii lui am fost ca una care a găsit pace.

Solomon avea o vie la Baal-Hamon; a Ónchiriat-o unor păzitori; şi fiecare trebuia să aducă pentru rodul ei o mie de sicli de argint.

Via mea, care este a mea, o păstrez eu. Ţine-ţi, Solomoane, cei o mie de sicli, şi două sute fie celor ce păzesc rodul! ñ Tu, care locuieşti Ón grădini, nişte prieteni Óşi pleacă urechea la glasul tău: binevoieşte şi fă-mă să-l aud! ñ Vino repede, iubitule, ca o căprioară sau ca puiul de cerb pe munţii plini de mirozne!