Am ridicat din nou ochii, şi m-am uitat, şi iată că era un sul de carte, care zbura.

El m-a Óntrebat: ÑCe vezi?î Eu am răspuns: ÑVăd un sul de carte zbur‚nd; are o lungime de douăzeci de coţi, şi o lăţime de zece coţiî.

Şi el mi-a zis: ÑAcesta este blestemul care este peste toată ţara; căci, după cum este scris pe el, orice hoţ, şi oricine jură str‚mb va fi nimicit cu desăv‚rşire de aici.

Œl trimit ñ zice Domnul oştirilor, ñ ca să intre Ón casa hoţului şi a celui ce jură str‚mb Ón Numele Meu, ca să răm‚nă Ón casa aceea, şi s-o mistuie Ómpreună cu lemnele şi pietrele ei.î Œngerul, care vorbea cu mine, a Ónaintat, şi mi-a zis: ÑRidică ochii, şi priveşte ce iese de acolo.î Eu am răspuns: ÑCe este aceasta?î Şi el a zis: ÑIese efa.î Şi a adăugat: ÑAceasta este nelegiuirea lor Ón toată ţara.î Şi iată că se ridica un talant de plumb, şi Ón mijlocul efei, şedea o femeie.

El a zis: ÑAceasta este nelegiuirea!î Şi i-a dat br‚nci Ón efă, şi a aruncat bucata de plumb peste gura efei.

Am ridicat ochii şi m-am uitat, şi iată că s-au arătat două femei. Œn aripile lor sufla v‚ntul: ele aveau aripi ca ale cocost‚rcului. Au ridicat efa Óntre păm‚nt şi cer.

Atunci am Óntrebat pe Óngerul, care vorbea cu mine: ÑUnde duc ele efa?î El mi-a răspuns: ÑSe duc să-i zidească o casă Ón ţara Şinear, ca să fie aşezată acolo şi să răm‚nă pe locul ei.î