Chiar dacă aş vorbi Ón limbi omeneşti şi Óngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval z‚ngănitor.

Şi chiar dacă aş avea darul prorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa Ónc‚t să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.

Şi chiar dacă mi-aş Ómpărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.

Dragostea este Óndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de m‚ndrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se m‚nie, nu se g‚ndeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.

Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sf‚rşi; limbile vor Ónceta; cunoştinţa va avea sf‚rşit.

Căci cunoaştem Ón parte, şi prorocim Ón parte; dar c‚nd va veni ce este desăv‚rşit, acest ÑÓn parteî se va sf‚rşi.

C‚nd eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, g‚ndeam ca un copil; c‚nd m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.

Acum, vedem ca Óntr-o oglindă, Ón chip Óntunecos; dar atunci, vom vedea faţă Ón faţă. Acum, cunosc Ón parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.

Acum dar răm‚n aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.