Zifiţii s-au dus la Saul la Ghibea, şi au zis: ÑIată că David este ascuns pe dealul Hachila, Ón faţa pustiei.î Saul s-a sculat şi s-a pogor‚t Ón pustia Zif, cu trei mii de oameni aleşi din Israel, ca să caute pe David Ón pustia Zif.

A tăbăr‚t pe dealul Hachila, Ón faţa pustiei, l‚ngă drum. David era Ón pustie; şi, Ónţeleg‚nd că Saul merge Ón urmărirea lui Ón pustie, a trimis nişte iscoade, şi a aflat că Ón adevăr Saul venise.

Atunci David s-a sculat şi a venit la locul unde tăbăr‚se Saul, şi a văzut locul unde era culcat Saul, cu Abner, fiul lui Ner, căpetenia oştirii lui. Saul era culcat Ón cort Ón mijlocul taberei şi poporul era tăbăr‚t Ón jurul lui.

David a luat cuv‚ntul, şi vorbind lui Ahimelec, Hetitul, şi lui Abişai, fiul Ţeruiei şi fratele lui Ioab, a zis: ÑCine vrea să se pogoare cu mine Ón tabără la Saul?î Şi Abişai a răspuns: ÑEu, mă voi pogorÓ cu tine.î David şi Abişai s-au dus noaptea la popor. Şi iată că Saul era culcat şi dormea Ón cort Ón mijlocul taberei, şi suliţa lui era Ónfiptă Ón păm‚nt la capul lui. Abner şi poporul lui erau culcaţi Ón jurul lui.

Abişai a zis lui David: ÑDumnezeu dă astăzi pe vrăjmaşul tău Ón m‚inile tale; lasă-mă, te rog, să-l lovesc cu suliţa mea, şi să-l pironesc dintr-o lovitură Ón păm‚nt, ca să n-am nevoie să-i mai dau alta.î Dar David a zis lui Abişai: ÑNu-l omorÓ! Căci cine ar putea pune m‚na pe unsul Domnului şi să răm‚nă nepedepsit?î Şi David a zis: ÑViu este Domnul, că numai Domnul Ól poate lovi; fie că-i va veni ziua să moară, fie că se va pogorÓ Óntr-un c‚mp de bătaie şi va pieri.

Să mă ferească Domnul, să pun m‚na pe unsul Domnului! Ia numai suliţa de la căpăt‚iul lui, cu ulciorul cu apă, şi să plecăm.î David a luat dar suliţa şi ulciorul cu apă de la căpăt‚iul lui Saul, şi au plecat. Nimeni nu i-a văzut, nici n-a băgat de seamă nimic, şi nimeni nu s-a deşteptat, căci Domnul Ói cufundase pe toţi Óntr-un somn ad‚nc.

David a trecut de cealaltă parte, şi a ajuns departe pe v‚rful muntelui, la o mare depărtare de tabără.

Şi a strigat poporului şi lui Abner, fiul lui Ner: ÑN-auzi tu, Abner?î Abner a răspuns: ÑCine eşti tu care strigi către Ómpăratul?î Şi David a zis lui Abner: ÑOare nu eşti tu bărbat? Şi cine este ca tine Ón Israel? Pentru ce atunci n-ai păzit pe Ómpărat, stăp‚nul tău? Căci cineva din popor a venit să omoare pe Ómpăratul, stăp‚nul tău.

Ce ai făcut tu nu este bine. Viu este Domnul, că sunteţi vrednici de moarte, căci n-aţi vegheat asupra stăp‚nului vostru, asupra unsului Domnului. Uită-te acum unde este suliţa Ómpăratului şi ulciorul de apă, care erau la căpăt‚iul lui.î Saul a cunoscut glasul lui David, şi a zis: ÑGlasul tău este, fiul meu David?î Şi David a răspuns: ÑGlasul meu, Ómpărate, domnul meu!î Şi a zis: ÑPentru ce urmăreşte domnul meu pe robul său? Ce-am făcut, şi cu ce sunt vinovat?

Să binevoiască acum Ómpăratul, domnul meu, să asculte cuvintele robului său: ,Dacă Domnul este Cel ce te aţ‚ţă Ómpotriva mea, să primească mirosul unui dar de m‚ncare de la noi; dar dacă oamenii te aţ‚ţă, blestemaţi să fie Ónaintea Domnului, fiindcă ei mă izgonesc azi ca să mă dezlipească de moştenirea Domnului, zic‚ndu-mi: ,Du-te de slujeşte unor dumnezei străini!í Oh! să nu-mi cadă s‚ngele pe păm‚nt departe de Faţa Domnului! Căci Ómpăratul lui Israel a pornit să mă caute ca pe un purice, cum ar urmări o pot‚rniche Ón munţi.î Saul a zis: ÑAm păcătuit; Óntoarce-te, fiul meu David, căci nu-ţi voi mai face rău, fiindcă Ón ziua aceasta viaţa mea a fost scumpă Ónaintea ta. Am lucrat ca un nebun, şi am făcut o mare greşeală.î David a răspuns: ÑIată suliţa Ómpăratului; să vină unul din oamenii tăi s-o ia.

Domnul va răsplăti fiecăruia după dreptatea lui şi după credincioşia lui: căci Domnul te dăduse azi Ón m‚inile mele, şi eu n-am vrut să pun m‚na pe unsul Domnului.

Şi după cum azi viaţa ta a avut un mare preţ Ónaintea mea, tot aşa şi viaţa mea va avea un mare preţ Ónaintea Domnului, şi El mă va izbăvi din orice necaz.î Saul a zis lui David: ÑFii binecuv‚ntat, fiul meu David! Tu vei face lucruri mari şi vei birui.î David şi-a văzut de drum, şi Saul s-a Óntors acasă.