De aceea, fiindcă nu mai puteam răbda, am socotit mai bine să fim lăsaţi singuri Ón Atena, şi v-am trimis pe Timotei, fratele nostru şi slujitorul lui Dumnezeu Ón Evanghelia lui Hristos, ca să vă Óntărească şi să vă Ómbărbăteze Ón credinţa voastră, pentru ca nimeni din voi să nu se clatine Ón aceste necazuri; căci ştiţi singuri că la aceasta suntem r‚nduiţi.

Şi c‚nd eram la voi, v-am spus mai dinainte că vom avea să suferim necazuri, ceea ce s-a şi Ónt‚mplat, cum bine ştiţi.

Astfel, Ón nerăbdarea mea, am trimis să-mi aducă ştiri despre credinţa voastră, de teamă ca nu cumva să vă fi ispitit Ispititorul, şi osteneala noastră să fi fost degeaba.

Dar chiar acum a venit Timotei de la voi la noi, şi ne-a adus veşti bune despre credinţa şi dragostea voastră, că totdeauna păstraţi o plăcută aducere aminte despre noi, şi că doriţi să ne vedeţi, cum dorim şi noi să vă vedem pe voi.

De aceea, fraţilor, Ón toate str‚mtorările şi necazurile noastre, am fost m‚ng‚iaţi cu privire la voi, prin credinţa voastră.

Acum, da, trăim, fiindcă voi staţi tari Ón Domnul.

Cum putem noi oare să mulţumim Ón de ajuns lui Dumnezeu cu privire la voi, pentru toată bucuria, pe care o avem din pricina voastră, Ónaintea Dumnezeului nostru?

Zi şi noapte Œl rugăm nespus să vă putem vedea faţa, şi să putem Ómplini ce mai lipseşte credinţei voastre.

Œnsuşi Dumnezeu, Tatăl nostru, şi Domnul nostru Isus Hristos să ne netezească drumul la voi!

Domnul să vă facă să creşteţi tot mai mult Ón dragoste unii faţă de alţii şi faţă de toţi, cum facem şi noi Ónşine pentru voi, ca să vi se Óntărească inimile, şi să fie fără prihană Ón sfinţenie, Ónaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus Hristos Ómpreună cu toţi sfinţii Săi.