De aceea, fiindcă avem slujba aceasta, după Óndurarea pe care am căpătat-o, noi nu cădem de oboseală.

Ca unii, care am lepădat meşteşugirile ruşinoase şi ascunse, nu umblăm cu vicleşug şi nu stricăm Cuv‚ntul lui Dumnezeu. Ci, prin arătarea adevărului, ne facem vrednici să fim primiţi de orice cuget omenesc, Ónaintea lui Dumnezeu.

Şi dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării, a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.

Căci noi nu ne propovăduim pe noi Ónşine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi suntem robii voştri, pentru Isus.

Căci Dumnezeu, care a zis: ÑSă lumineze lumina din Óntunericî, ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos.

Comoara aceasta o purtăm Ón nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu şi nu de la noi.

Suntem Óncolţiţi Ón toate chipurile, dar nu la str‚mtoare; Ón grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; tr‚ntiţi jos, dar nu omor‚ţi.

Purtăm Óntotdeauna cu noi, Ón trupul nostru, omor‚rea Domnului Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate Ón trupul nostru.

Căci noi cei vii, totdeauna suntem daţi la moarte din pricina lui Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate Ón trupul nostru muritor.

Astfel că, Ón noi lucrează moartea, iar Ón voi viaţa.

Œnsă fiindcă avem acelaşi duh de credinţă, potrivit cu ceea ce este scris: ÑAm crezut, de aceea am vorbit!î şi noi credem, şi de aceea vorbim.

Şi ştim că Cel ce a Ónviat pe Domnul Isus, ne va Ónvia şi pe noi Ómpreună cu Isus, şi ne va face să ne Ónfăţişăm Ómpreună cu voi.

Căci toate aceste lucruri se petrec Ón folosul vostru, pentru ca harul mare, căpătat prin mulţi, să facă să sporească mulţumirile spre slava lui Dumnezeu.

De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se Ónnoieşte din zi Ón zi.

Căci Óntristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă.

Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd, sunt trecătoare, pe c‚nd cele ce nu se văd, sunt veşnice.