Ştim, Ón adevăr, că, dacă se desface casa păm‚ntească a cortului nostru trupesc, avem o clădire Ón cer de la Dumnezeu, o casă, care nu este făcută de m‚nă ci este veşnică.

Şi gemem Ón cortul acesta, plini de dorinţa să ne Ómbrăcăm peste el cu locaşul nostru ceresc, negreşit dacă atunci c‚nd vom fi Ómbrăcaţi nu vom fi găsiţi dezbrăcaţi de el.

Chiar Ón cortul acesta deci, gemem apăsaţi; nu că dorim să fim dezbrăcaţi de trupul acesta, ci să fim Ómbrăcaţi cu trupul celălalt peste acesta, pentru ca ce este muritor Ón noi, să fie Ónghiţit de viaţă.

Şi Cel ce ne-a făcut pentru aceasta, este Dumnezeu, care ne-a dat arvuna Duhului.

Aşadar, noi Óntotdeauna suntem plini de Óncredere; căci ştim că, dacă suntem acasă Ón trup, pribegim departe de Domnul, ñ pentru că umblăm prin credinţă, nu prin vedere. ñ Da, suntem plini de Óncredere, şi ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul.

De aceea ne şi silim să-I fim plăcuţi, fie că răm‚nem acasă fie că suntem departe de casă.

Căci toţi trebuie să ne Ónfăţişăm Ónaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul, pe care-l va fi făcut c‚nd trăia Ón trup.

Ca unii care cunoaştem deci frica de Domnul, pe oameni, căutăm să-i Óncredinţăm; dar Dumnezeu ne cunoaşte bine, şi nădăjduiesc că şi voi ne cunoaşteţi bine Ón cugetele voastre.

Cu aceasta nu ne lăudăm singuri iarăşi Ónaintea voastră, ci vă dăm un temei de laudă cu privire la noi, ca să aveţi cu ce răspunde acelora care se laudă cu ce este Ón Ónfăţişare şi nu cu ce este Ón inimă.

Œn adevăr, dacă ne-am ieşit din minţi, pentru Dumnezeu ne-am ieşit; dacă suntem Óntregi la minte, pentru voi suntem.

Căci dragostea lui Hristos ne str‚nge; fiindcă socotim că, dacă Unul singur a murit pentru toţi, toţi deci au murit.

Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce trăiesc, să nu mai trăiască pentru ei Ónşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a Ónviat pentru ei.

Aşa că, de acum Óncolo, nu mai cunoaştem pe nimeni Ón felul lumii; şi chiar dacă am cunoscut pe Hristos Ón felul lumii, totuşi acum nu-L mai cunoaştem Ón felul acesta.

Căci, dacă este cineva Ón Hristos, este o făptură (Sau: zidire.) nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.

Şi toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a Ómpăcat cu El prin Isus Hristos, şi ne-a Óncredinţat slujba Ómpăcării; că adică, Dumnezeu era Ón Hristos, Ómpăc‚nd lumea cu Sine, neţin‚ndu-le Ón socoteală păcatele lor, şi ne-a Óncredinţat nouă propovăduirea acestei Ómpăcări.

Noi dar, suntem trimişi Ómputerniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar Óndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, Ón Numele lui Hristos: Œmpăcaţi-vă cu Dumnezeu!

Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu Ón El.