Œn al nouălea an al domniei lui Zedechia, Ón a zecea zi a lunii a zecea, Nebucadneţar, Ómpăratul Babilonului, a venit cu toată oştirea lui Ómpotriva Ierusalimului; a tăbăr‚t Ónaintea lui, şi a ridicat Óntărituri de jur Ómprejur.

Cetatea a fost Ómpresurată p‚nă la al unsprezecelea an al Ómpăratului Zedechia.

Œn ziua a noua a lunii a patra, era mare foamete Ón cetate, şi nu era p‚ine pentru poporul ţării.

Atunci s-a făcut o spărtură Ón cetate; şi toţi oamenii de război au fugit noaptea, pe drumul porţii dintre cele două ziduri de l‚ngă grădina Ómpăratului, pe c‚nd Haldeii Ónconjurau cetatea. Fugarii au apucat pe drumul care duce Ón c‚mpie.

Dar oştirea Haldeilor a urmărit pe Ómpărat, şi l-a ajuns Ón c‚mpiile Ierihonului, şi toată oştirea lui s-a risipit de la el.

Au prins pe Ómpărat, şi l-au suit la Ómpăratul Babilonului la Ribla; şi s-a rostit o hotăr‚re Ómpotriva lui.

Fiii lui Zedechia au fost junghiaţi Ón faţa lui; apoi lui Zedechia i-au scos ochii, l-au legat cu lanţuri de aramă, şi l-au dus la Babilon.

Œn ziua a şaptea a lunii a cincea, ñ era Ón anul al nouăsprezecelea al domniei lui Nebucadneţar, Ómpăratul Babilonului, ñ a venit Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, slujitorul Ómpăratului Babilonului, şi a intrat Ón Ierusalim.

A ars Casa Domnului, casa Ómpăratului, şi toate casele Ierusalimului; a pus foc tuturor caselor care aveau vreo Ónsemnătate oarecare.

Toată oştirea Haldeilor, care era cu căpetenia străjerilor, a dăr‚mat zidurile dimprejurul Ierusalimului.

Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a luat robi pe cei ce mai rămăseseră Ón cetate din popor, pe cei ce fugiseră la Ómpăratul Babilonului, şi pe cealaltă mulţime.

Œnsă căpetenia străjerilor a lăsat ca vieri şi lucrători de păm‚nt c‚ţiva din cei mai săraci din ţară.

Haldeii au sfăr‚mat st‚lpii de aramă din Casa Domnului, temeliile, marea de aramă care era Ón Casa Domnului, şi au dus arama Ón Babilon.

Au luat cenuşarele, lopeţile, mucările, ceştile şi toate uneltele de aramă cu care se făcea slujba.

Căpetenia străjerilor a mai luat şi tigăile pentru cărbuni şi ligheanele, tot ce era de aur şi tot ce era de argint.

Cei doi st‚lpi, marea, şi temeliile, pe care le făcuse Solomon pentru Casa Domnului, toate uneltele acestea de aramă aveau o greutate necunoscută.

Œnălţimea unui st‚lp era de optsprezece coţi, şi deasupra avea un acoperiş de aramă, a cărui Ónălţime era de trei coţi; Ómprejurul acoperişului era o Ómpletitură Ón chip de reţea şi rodii, toate de aramă; tot aşa avea şi al doilea st‚lp cu Ómpletitura Ón chip de reţea.

Căpetenia străjerilor a luat pe marele preot Seraia, pe Ţefania, al doilea preot, şi pe cei trei păzitori ai pragului.

Şi din cetate a luat un dregător care avea sub porunca lui pe oamenii de război, cinci oameni care făceau parte din sfetnicii Ómpăratului şi care au fost găsiţi Ón cetate, pe logofătul căpeteniei oştirii, Ónsărcinat să scrie la oaste pe poporul ţării, şi şaizeci de oameni din poporul ţării, care se aflau Ón cetate.

Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, i-a luat, şi i-a dus la Ómpăratul Babilonului la Ribla.

Œmpăratul Babilonului i-a lovit şi i-a omor‚t la Ribla, Ón ţara Hamatului. Ghedalia, dregător; uciderea lui.

Şi Nebucadneţar, Ómpăratul Babilonului, a pus pe poporul care mai rămăsese, şi pe care-l lăsase Ón ţara lui Iuda, sub porunca lui Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan.

C‚nd au auzit toate căpeteniile oştilor, ei şi oamenii lor, că Ómpăratul Babilonului a pus dregător pe Ghedalia, s-au dus la Ghedalia la Miţpa, şi anume: Ismael, fiul lui Netania, Iohanan, fiul lui Careab, Seraia, fiul lui Tanhumet, din Netofa, şi Iaazania, fiul lui Maacatitul, ei şi oamenii lor.

Ghedalia le-a jurat, lor şi oamenilor lor, şi le-a zis: ÑSă nu vă temeţi de nimic din partea slujitorilor Haldeilor; răm‚neţi Ón ţară, slujiţi Ómpăratului Babilonului, şi veţi duce-o bine.î Dar Ón luna a şaptea, Ismael, fiul lui Netania, fiul lui Elişama, din neamul Ómpărătesc, a venit, Ónsoţit de zece oameni, şi au lovit de moarte pe Ghedalia, ca şi pe Iudeii şi Haldeii care erau cu el la Miţpa.

Atunci tot poporul, de la cel mai mic p‚nă la cel mai mare, şi căpeteniile oştilor, s-au sculat şi au plecat Ón Egipt, pentru că le era frică de Haldei.

Œn al treizeci şi şaptelea an al robiei lui Ioiachin, Ómpăratul lui Iuda, Ón a douăzeci şi şaptea zi a lunii a douăsprezecea, Evil-Merodac, Ómpăratul Babilonului, Ón cel dint‚i an al domniei lui, a Ónălţat capul lui Ioiachin, Ómpăratul lui Iuda, şi l-a scos din temniţă, i-a vorbit cu bunătate, şi a pus scaunul lui de domnie mai presus de scaunul de domnie al Ómpăraţilor care erau cu el la Babilon.

I-a schimbat hainele de temniţă, şi Ioiachin a m‚ncat totdeauna la masa lui, Ón tot timpul vieţii lui.

Œmpăratul i-a Óngrijit necurmat de hrana de toate zilele, Ón tot timpul vieţii lui.