Œn norod s-au ridicat şi prooroci mincinoşi, cum şi Óntre voi vor fi Ónvăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăp‚nul, care i-a răscumpărat, şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năpraznică.

Mulţi Ói vor urma Ón destrăbălările lor. Şi, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău.

Œn lăcomia lor vor căuta ca, prin cuv‚ntări Ónşelătoare, să aibă un c‚ştig de la voi. Dar os‚nda Ói paşte de multă vreme, şi pierzarea lor nu dormitează.

Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu pe Óngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat Ón Ad‚nc, unde stau Ónconjuraţi de Óntuneric, legaţi cu lanţuri şi păstraţi pentru judecată; dacă n-a cruţat El lumea veche, ci a scăpat pe Noe, acest propovăduitor al neprihănirii, Ómpreună cu alţi şapte inşi, c‚nd a trimis potopul peste o lume de nelegiuiţi; dacă a os‚ndit El la pieire şi a prefăcut Ón cenuşă cetăţile Sodoma şi Gomora, ca să slujească de pildă celor ce vor trăi Ón nelegiuire, şi dacă a scăpat pe neprihănitul Lot, care era foarte Óntristat de viaţa destrăbălată a acestor stricaţi; (căci neprihănitul acesta, care locuia Ón mijlocul lor, Óşi chinuia Ón toate zilele sufletul lui neprihănit, din pricina celor ce vedea şi auzea din faptele lor nelegiuite;) ñ Ónseamnă că Domnul ştie să izbăvească din Óncercare pe oamenii cucernici, şi să păstreze pe cei nelegiuiţi, ca să fie pedepsiţi Ón ziua judecăţii: mai ales pe cei ce, Ón pofta lor necurată, umblă poftind trupul altuia, şi dispreţuiesc stăp‚nirea.

pe c‚nd Óngerii, care sunt mai mari Ón tărie şi putere, nu aduc Ónaintea Domnului nici o judecată batjocoritoare Ómpotriva lor.

Dar aceştia, ca nişte dobitoace fără minte, din fire sortite să fie prinse şi nimicite, batjocorind ce nu cunosc, vor pieri Ón Ónsăşi stricăciunea lor, şi Óşi vor lua astfel plata cuvenită pentru nelegiuirea lor. Fericirea lor este să trăiască Ón plăceri ziua Ón amiaza mare. Ca nişte Óntinaţi şi spurcaţi, se pun pe chefuit la mesele lor de dragoste, c‚nd ospătează Ómpreună cu voi.

Le scapără ochii de preacurvie, şi nu se satură de păcătuit. Momesc sufletele nestatornice, au inima deprinsă la lăcomie, sunt nişte blestemaţi!

După ce au părăsit calea cea dreaptă, au rătăcit, şi au urmat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata fărădelegii.

Dar a fost mustrat aspru pentru călcarea lui de lege: o măgăriţă necuv‚ntătoare, care a Ónceput să vorbească cu glas omenesc, a pus fr‚u nebuniei proorocului.

Oamenii aceştia sunt nişte f‚nt‚ni fără apă, nişte nori, alungaţi de furtună: lor le este păstrată negura Óntunericului.

Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic, momesc, cu poftele cărnii şi cu desfr‚nări, pe cei ce de abia au scăpat de cei ce trăiesc Ón rătăcire.

Le făgăduiesc slobozenia, Ón timp ce ei Ónşişi sunt robi ai stricăciunii. Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit.

Œn adevăr, dacă, după ce au scăpat de Óntinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi M‚ntuitorului nostru Isus Hristos, se Óncurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea dec‚t cea dint‚i.

Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, dec‚t, după ce au cunoscut-o, să se Óntoarcă de la porunca sf‚ntă, care le fusese dată.

Cu ei s-a Ónt‚mplat ce spune zicala adevărată: ÑC‚inele s-a Óntors la ce vărsaseî, şi Ñscroafa spălată s-a Óntors să se tăvălească iarăşi Ón mocirlă.î