După moartea lui Saul, David, după ce bătuse pe Amaleciţi, se Óntorsese de două zile la Ţiclag.

A treia zi, a venit un om din tabăra lui Saul, cu hainele sf‚şiate şi cu capul presărat cu ţăr‚nă. C‚nd a ajuns Ón faţa lui David, s-a aruncat cu faţa la păm‚nt, şi s-a Ónchinat.

David i-a zis: ÑDe unde vii?î Şi el i-a răspuns: ÑAm scăpat din tabăra lui Israel.î David i-a zis: ÑSpune-mi ce s-a Ónt‚mplat?î Şi el a răspuns: ÑPoporul a fugit de pe c‚mpul de bătaie, şi un mare număr de oameni au căzut şi au pierit; chiar şi Saul şi fiul său Ionatan, au murit.î David a zis t‚nărului care-i aducea aceste veşti: ÑDe unde ştii că Saul şi fiul său Ionatan au murit?î Şi t‚nărul care-i aducea aceste veşti, a răspuns: ÑAm venit din Ónt‚mplare pe muntele Ghilboa; şi Saul sta rezemat Ón suliţa lui, şi carele şi călăreţii erau aproape să-l ajungă.

Œntorc‚ndu-se, m-a văzut şi m-a chemat. Eu am zis: ,Iată-mă!í Şi el mi-a zis: ,Cine eşti?í I-am răspuns: ,Eu sunt Amalecit.í Şi a zis: ,Apropie-te dar, şi omoară-mă; căci m-a apucat ameţeala, măcar că sunt Óncă plin de viaţă.í M-am apropiat de el, şi l-am omor‚t, ştiind bine că n-avea să mai răm‚nă cu viaţă Ón urma Ónfr‚ngerii. Am luat cununa Ómpărătească de pe capul lui şi brăţara pe care o avea la braţ, şi le-am adus aici domnului meu.î David şi-a apucat hainele şi le-a sf‚şiat, şi toţi oamenii care erau l‚ngă el au făcut acelaşi lucru.

Au jelit, au pl‚ns şi au postit p‚nă seara, de durere pentru Saul, pentru fiul său Ionatan, pentru poporul Domnului, fiindcă fuseseră tăiaţi cu sabia.

David a zis t‚nărului care-i adusese aceste veşti: ÑDe unde eşti?î Şi el a răspuns: ÑSunt fiul unui străin, unui Amalecit.î David i-a zis: ÑCum nu ţi-a fost frică să pui m‚na pe unsul Domnului şi să-l omori?î Şi David a chemat pe unul din oamenii lui, şi a zis: ÑApropie-te, şi omoară-l!î Omul acela a lovit pe Amalecit, care a murit.

Şi David i-a zis: ÑS‚ngele tău să cadă asupra capului tău, căci gura ta a mărturisit Ómpotriva ta, fiindcă ai zis: ,Am omor‚t pe unsul Domnului!î Iată c‚ntarea de jale pe care a alcătuit-o David pentru Saul şi fiul său Ionatan, şi pe care a poruncit s-o Ónveţe copiii lui Iuda. Este numită c‚ntarea arcului şi se află scrisă Ón Cartea Dreptului.

ÑFala ta, Israele, zace ucisă pe dealurile tale! Cum au căzut vitejii!

Nu spuneţi lucrul acesta Ón Gat, nu răsp‚ndiţi vestea aceasta Ón uliţele Ascalonului, ca să nu se bucure fetele Filistenilor, ca să nu se laude fetelor celor netăiaţi Ómprejur.

Munţi din Ghilboa! Nici rouă, nici ploaie să nu cadă pe voi! Să nu fie pe voi nici c‚mpii care să dea p‚rgă pentru darurile de m‚ncare! Căci acolo au fost aruncate scuturile vitejilor, scutul lui Saul, ca şi c‚nd n-ar fi fost uns cu untdelemn.

De la s‚ngele celor răniţi, de la grăsimea celor mai voinici, arcul lui Ionatan nu da Ónapoi niciodată, şi sabia lui Saul nu se Ónv‚rtea niciodată Ón v‚nt.

Saul şi Ionatan, care s-au plăcut şi s-au iubit Ón timpul vieţii lor, n-au fost despărţiţi nici la moarte; erau mai uşori dec‚t vulturii, mai tari dec‚t leii.

Fiicele lui Israel! pl‚ngeţi pe Saul, care vă Ómbrăca Ón stacojiu şi alte podoabe, care vă punea găteli de aur pe hainele voastre!

Cum au căzut vitejii Ón mijlocul luptei! Cum a murit Ionatan pe dealurile tale!

Mă doare după tine, frate Ionatane! Tu erai plăcerea mea; dragostea ta pentru mine era minunată: mai presus de dragostea femeiască.

Cum au căzut vitejii! Cum li s-au pierdut armele!î