Ioab, fiul Ţeruiei, a băgat de seamă că inima Ómpăratului era aprinsă de dor după Absalom.

A trimis să aducă din Tecoa o femeie iscusită, şi i-a zis: ÑFă-te că pl‚ngi, şi Ómbracă-te Ón haine de jale; nu te unge cu untdelemn, şi fii ca o femeie care de multă vreme pl‚nge după un mort.

Să te duci astfel la Ómpărat, şi să-i vorbeşti aşa şi aşa.î Şi Ioab i-a spus ce trebuia să zică.

Femeia aceea din Tecoa s-a dus să vorbească Ómpăratului. A căzut cu faţa la păm‚nt, s-a Ónchinat, şi a zis: ÑŒmpărate, scapă-mă!î Œmpăratul i-a zis: ÑCe ai?î Ea a răspuns: ÑDa, sunt văduvă, bărbatul mi-a murit!

Roaba ta avea doi fii; am‚ndoi s-au certat pe c‚mp, şi n-a fost nimeni să-i despartă; unul a lovit pe celălalt, şi l-a omor‚t.

Şi iată că toată familia s-a ridicat Ómpotriva roabei tale, zic‚nd: ,Scoate Óncoace pe ucigaşul fratelui său! Vrem să-l omor‚m, pentru viaţa fratelui său pe care l-a ucis; vrem să nimicim chiar şi pe moştenitor!í Ei ar stinge astfel şi tăciunele care-mi mai răm‚ne, ca să nu lase bărbatului meu nici nume nici urmaş viu pe faţa păm‚ntului.î Œmpăratul a zis femeii: ÑDu-te acasă. Voi da porunci cu privire la tine.î Femeia din Tecoa a zis Ómpăratului: ÑAsupra mea, Ómpărate, domnul meu, şi asupra casei tatălui meu să cadă pedeapsa; Ómpăratul şi scaunul lui de domnie să nu aibă nimic de suferitî.

Œmpăratul a zis: ÑDacă va vorbi cineva Ómpotriva ta, să-l aduci la mine, şi nu se va mai atinge de tine.î Ea a zis: ÑSă-şi aducă aminte Ómpăratul de Domnul, Dumnezeul tău, pentru ca răzbunătorul s‚ngelui să nu mărească prăpădul, şi să nu mi se nimicească fiul!î Şi el a zis: ÑViu este Domnul, că un păr din capul fiului tău nu va cădea la păm‚nt!î Femeia a zis: ÑDă voie roabei tale să spună o vorbă domnului meu, Ómpăratul.î Şi el a zis: ÑVorbeşte!î Femeia a zis: ÑPentru ce g‚ndeşti tu astfel cu privire la poporul lui Dumnezeu, căci nu iese chiar din cuvintele Ómpăratului că Ómpăratul este ca şi vinovat c‚nd nu cheamă Ónapoi pe acela pe care l-a gonit?

Trebuie negreşit să murim, şi vom fi ca nişte ape vărsate pe păm‚nt, care nu se mai adună. Dumnezeu nu ia viaţa, ci doreşte ca fugarul să nu răm‚nă izgonit dinaintea Lui.

Acum, dacă am venit să spun aceste lucruri Ómpăratului, domnului meu, am venit pentru că poporul m-a Ónspăim‚ntat. Şi roaba ta a zis: ,Vreau să vorbesc Ómpăratului; poate că Ómpăratul va face ce va zice roaba sa.

Da, Ómpăratul va asculta pe roaba sa, ca să scape din m‚na celor ce caută să ne nimicească, pe mine şi pe fiul meu, din moştenirea lui Dumnezeu.í Roaba ta a zis: ,Cuv‚ntul domnului meu Ómpăratul să-mi dea odihnă. Căci domnul meu Ómpăratul este ca un Ónger al lui Dumnezeu, gata să audă binele şi răul. Şi Domnul, Dumnezeul tău, să fie cu tine.î Œmpăratul a răspuns, şi a zis femeii: ÑNu-mi ascunde ce te voi Óntreba.î Şi femeia a zis: ÑSă vorbească domnul meu Ómpăratul!î Œmpăratul a zis atunci: ÑOare m‚na lui Ioab nu este ea cu tine Ón toată treaba aceasta?î Şi femeia a răspuns: ÑViu este sufletul tău, Ómpărate, domnul meu, că nu este cu putinţă nici o abatere nici la dreapta nici la st‚nga de la tot ce a zis domnul meu Ómpăratul. Œn adevăr, robul tău Ioab mi-a poruncit, şi a pus Ón gura roabei tale toate aceste cuvinte.

Ca să dea o altă Ónfăţişare lucrului, a făcut robul tău Ioab lucrul acesta. Dar domnul meu este tot at‚t de Ónţelept ca şi un Ónger al lui Dumnezeu, ca să cunoască tot ce se petrece pe păm‚nt.î Œmpăratul a zis lui Ioab: ÑIată, vreau să fac lucrul acesta; du-te dar, de adu Ónapoi pe t‚nărul Absalom.î Ioab a căzut cu faţa la păm‚nt, s-a Ónchinat, şi a binecuv‚ntat pe Ómpăratul. Apoi a zis: ÑRobul tău cunoaşte azi că am căpătat trecere Ónaintea ta, Ómpărate, domnul meu, fiindcă Ómpăratul lucrează după cuv‚ntul robului său.î Ioab s-a sculat, a plecat Ón Gheşur, şi a adus pe Absalom Ónapoi la Ierusalim.

Dar Ómpăratul a zis: ÑSă se ducă Ón casa lui, şi să nu-mi vadă faţa.î Şi Absalom s-a dus Ón casa lui, şi n-a văzut faţa Ómpăratului.

Nu era om Ón tot Israelul aşa de vestit ca Absalom Ón privinţa frumuseţii lui; din talpa piciorului p‚nă Ón creştetul capului, n-avea nici un cusur.

C‚nd Óşi tundea capul ñ şi-l tundea Ón fiecare an, pentru că părul Ói era greu ñ greutatea părului de pe capul lui era de două sute de sicli, după greutatea Ómpăratului.

Lui Absalom i s-au născut trei fii, şi o fiică, numită Tamar, care era o femeie frumoasă la chip.

Absalom a locuit doi ani la Ierusalim, fără să vadă faţa Ómpăratului.

Apoi a chemat pe Ioab, să-l trimită la Ómpăratul: dar Ioab n-a voit să vină la el. L-a chemat a doua oară; şi Ioab tot n-a vrut să vină.

Absalom a zis atunci slujitorilor lui: ÑVedeţi, ogorul lui Ioab este l‚ngă al meu; are orz pe el; duceţi-vă şi puneţi-i foc.î Şi slujitorii lui Absalom au pus foc c‚mpului.

Ioab s-a sculat şi s-a dus la Absalom acasă. Şi i-a zis: ÑPentru ce au pus slujitorii tăi foc c‚mpului meu?î Absalom a răspuns lui Ioab: ÑIată, ţi-am trimis vorbă şi ţi-am zis: ,Vino aici, şi te voi trimite la Ómpărat să-i spui: ,Pentru ce m-am Óntors din Gheşur? Ar fi fost mai bine pentru mine să fiu şi acum acolo. Doresc acum să văd faţa Ómpăratului; şi dacă este vreo nelegiuire Ón mine, să mă omoare.í Ioab s-a dus la Ómpărat, şi i-a spus lucrul acesta. Şi Ómpăratul a chemat pe Absalom, care a venit la el şi s-a aruncat cu faţa la păm‚nt Ónaintea lui. Œmpăratul a sărutat pe Absalom.