După aceea, Absalom şi-a pregătit care şi cai, şi cinci zeci de oameni care alergau Ónaintea lui.

Se scula dis-de-dimineaţă, şi stătea la marginea drumului la poartă. Şi ori de c‚te ori avea cineva vreo neÓnţelegere şi se ducea la Ómpărat la judecată, Absalom Ól chema şi zicea: ÑDin ce cetate eşti?î După ce-i răspundea: ÑSunt din cutare seminţie a lui Israelî, Absalom Ói zicea: ÑIată, pricina ta este bună şi dreaptă; dar nimeni din partea Ómpăratului nu te va asculta.î Absalom zicea: ÑDe m-ar pune pe mine judecător Ón ţară! Orice om care ar avea o neÓnţelegere şi o judecată, ar veni la mine, şi i-aş face dreptate.î Şi c‚nd se apropia cineva să se Ónchine Ónaintea lui, el Ói Óntindea m‚na, Ól apuca, şi-l săruta.

Absalom se purta aşa cu toţi aceia din Israel care se duceau la Ómpărat să ceară dreptate. Şi Absalom c‚ştiga inima oamenilor lui Israel.

După trecere de patruzeci de ani, Absalom a zis Ómpăratului: ÑDă-mi voie să mă duc la Hebron să Ómplinesc o juruinţă pe care am făcut-o Domnului.

Căci robul tău a făcut o juruinţă, c‚nd locuiam la Gheşur Ón Siria; şi am zis: ,Dacă mă va aduce Domnul Ónapoi la Ierusalim, voi da cinste Domnului.î Œmpăratul i-a zis: ÑDu-te Ón pace.î Absalom s-a sculat, şi a plecat la Hebron.

Absalom a trimis iscoade Ón toate seminţiile lui Israel, să spună: ÑC‚nd veţi auzi sunetul tr‚mbiţei, să ziceţi: ,Absalom s-a făcut Ómpărat la Hebron!î Două sute de oameni din Ierusalim, care fuseseră poftiţi, au Ónsoţit pe Absalom; şi l-au Ónsoţit Ón prostia lor, fără să ştie nimic.

Pe c‚nd aducea Absalom jertfele, a trimis Ón cetatea Ghilo după Ahitofel, Ghilonitul, sfetnicul lui David. Uneltirea căpăta putere, şi poporul se Óndrepta Ón număr tot mai mare de partea lui Absalom.

Cineva a venit şi a dat de ştire lui David, şi a zis: ÑInima oamenilor lui Israel s-a Óntors spre Absalom.î Şi David a zis tuturor slujitorilor lui care erau cu el la Ierusalim: ÑSculaţi-vă să fugim, căci nu vom scăpa dinaintea lui Absalom. Grăbiţi-vă de plecare; altfel, nu va Ónt‚rzia să ne ajungă, şi va arunca nenorocirea peste noi, şi va trece cetatea prin ascuţişul sabiei.î Slujitorii Ómpăratului i-au zis: ÑSlujitorii tăi vor face tot ce va voi domnul nostru Ómpăratul.î Œmpăratul a ieşit, şi toată casa lui mergea după el; şi a lăsat zece ţiitoare pentru paza casei.

Œmpăratul a ieşit astfel, şi tot poporul Ól urma. Şi s-au oprit la cea din urmă casă.

Toţi slujitorii lui, toţi Cheretiţii şi toţi Peletiţii, au trecut alături de el; şi toţi Gatiţii, Ón număr de şase sute de oameni, veniţi din Gat după el, au trecut Ónaintea Ómpăratului.

Œmpăratul a zis lui Itai din Gat: ÑPentru ce să vii şi tu cu noi? Œntoarce-te, şi răm‚i cu Ómpăratul, căci eşti străin, şi ai fost luat chiar din ţara ta.

De ieri ai venit, şi azi să te fac să rătăceşti cu noi Óncoace şi Óncolo, c‚nd nici eu Ónsumi nu ştiu unde mă duc! Œntoarce-te, şi ia şi pe fraţii tăi cu tine. Domnul să se poarte cu tine cu bunătate şi credincioşie!î Itai a răspuns Ómpăratului, şi a zis: ÑViu este Domnul şi viu este domnul meu Ómpăratul, că Ón locul unde va fi domnul meu Ómpăratul, fie ca să moară, fie ca să trăiască, acolo va fi şi robul tău.î David a zis atunci lui Itai: ÑDu-te şi treci!î Şi Itai din Gat a trecut Ónainte, cu toţi oamenii lui şi toţi copiii care erau cu el.

Tot ţinutul pl‚ngea şi scoteau ţipete mari, la trecerea Óntregului popor. Œmpăratul a trecut apoi şi el p‚r‚ul Chedron, şi tot poporul a apucat pe drumul care duce Ón pustie.

Ţadoc era şi el acolo, şi cu el toţi Leviţii, duc‚nd chivotul legăm‚ntului lui Dumnezeu; şi au aşezat jos chivotul lui Dumnezeu, şi Abiatar se suia, Ón timp ce tot poporul isprăvea de ieşit din cetate.

Œmpăratul a zis lui Ţadoc: ÑDu chivotul lui Dumnezeu Ónapoi Ón cetate. Dacă voi căpăta trecere Ónaintea Domnului, mă va aduce Ónapoi şi mă va face să văd chivotul şi locaşul lui.

Dar dacă va zice: ,Nu-mi place de tineí, iată-mă, să facă ce va crede cu mine.

Œmpăratul a mai zis preotului Ţadoc: ,Œnţelegi? Œntoarce-te Ón pace Ón cetate, cu fiul tău Ahimaaţ, şi cu Ionatan, fiul lui Abiatar, cei doi fii ai voştri.

Vedeţi, voi aştepta Ón c‚mpiile pustiei, p‚nă ce-mi vor veni veşti din partea voastră.î Astfel Ţadoc şi Abiatar au dus Ónapoi chivotul lui Dumnezeu la Ierusalim, şi au rămas acolo.

David a suit dealul măslinilor. Suia pl‚ng‚nd şi cu capul acoperit, şi mergea cu picioarele goale; şi toţi cei ce erau cu el şi-au acoperit şi ei capul, şi suiau pl‚ng‚nd.

Au venit şi au spus lui David: ÑAhitofel este Ómpreună cu Absalom printre uneltitori.î Şi David a zis: ÑDoamne, nimiceşte sfaturile lui Ahitofel!î C‚nd a ajuns David pe v‚rf, unde s-a Ónchinat Ónaintea lui Dumnezeu, iată că Huşai, Architul, a venit Ónaintea lui, cu haina sf‚şiată şi capul acoperit cu ţăr‚nă.

David i-a zis: ÑDacă vei veni cu mine, Ómi vei fi o povară.

Dimpotrivă, vei nimici pentru mine sfaturile lui Ahitofel, dacă te vei Óntoarce Ón cetate, şi vei zice lui Absalom: ,Œmpărate, eu voi fi robul tău; odinioară am fost robul tatălui tău, dar acum sunt robul tău.í Preoţii Ţadoc şi Abiatar nu vor fi acolo cu tine? Tot ce vei afla din casa Ómpăratului spune preoţilor Ţadoc şi Abiatar.

Şi fiindcă ei au acolo la ei pe cei doi fii ai lor, pe Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, şi pe Ionatan, fiul lui Abiatar, prin ei Ómi veţi trimite tot ce veţi afla.

Huşai, prietenul lui David, s-a Óntors dar Ón cetate. Şi Absalom a intrat Ón Ierusalim.