C‚nd trecuse David puţin de v‚rf, iată că Ţiba, slujitorul lui Mefiboşet, a venit Ónaintea lui cu doi măgari Ónşeuaţi, pe care erau două sute de p‚ini, o sută de turte de stafide, o sută de roade de vară, şi un burduf cu vin.

Œmpăratul a zis lui Ţiba: ÑCe vrei să faci cu acestea?î Şi Ţiba a răspuns: ÑMăgarii sunt pentru casa Ómpăratului, pentru călărie, p‚inile şi roadele de vară sunt pentru hrana tinerilor, şi vinul pentru potolirea setei celor ce vor fi obosiţi Ón pustie.

Œmpăratul a zis: ,Unde este fiul stăp‚nului tău?í Şi Ţiba a răspuns Ómpăratului: ,Iată, a rămas la Ierusalim, căci a zis: ,Astăzi casa lui Israel Ómi va da Ónapoi Ómpărăţia tatălui meu.î Œmpăratul a zis lui Ţiba: ÑTot ce este al lui Mefiboşet este al tău.î Şi Ţiba a zis: ÑMă Ónchin cu plecăciune! Să capăt trecere Ónaintea ta, Ómpărate, domnul meu!î David ajunsese p‚nă la Bahurim. Şi de acolo a ieşit un om din familia şi din casa lui Saul, numit Şimei, fiul lui Ghera. El Ónainta blestem‚nd, şi a aruncat cu pietre după David şi după toţi slujitorii Ómpăratului David, Ón timp ce tot poporul şi toţi vitejii stăteau la dreapta şi la st‚nga Ómpăratului.

Şimei vorbea astfel c‚nd blestema: ÑDu-te, du-te, om al s‚ngelui, om rău!

Domnul face să cadă asupra ta pedeapsa pentru tot s‚ngele casei lui Saul, al cărui scaun de domnie l-ai luat, şi Domnul a dat Ómpărăţia Ón m‚inile fiului tău Absalom; şi iată-te nenorocit, căci eşti un om al s‚ngelui!î Atunci Abişai, fiul Ţeruiei, a zis Ómpăratului: ÑPentru ce blestemă acest c‚ine mort pe domnul meu Ómpăratul? Lasă-mă, te rog, să mă duc să-i tai capul.î Dar Ómpăratul a zis: ÑCe aveţi voi cu mine, fiii Ţeruiei? Dacă blestemă, Ónseamnă că Domnul i-a zis: ,Blestemă pe David!í Cine-i va zice dar: ,Pentru ce faci aşa?î Şi David a zis lui Abişai şi tuturor slujitorilor săi: ÑIată că fiul meu, care a ieşit din trupul meu, vrea să-mi ia viaţa; cu c‚t mai mult Beniamitul acesta! Lăsaţi-l să blesteme, căci Domnul i-a zis.

Poate că Domnul se va uita la necazul meu, şi-mi va face bine Ón locul blestemelor de azi.î David şi oamenii lui şi-au văzut de drum. Şimei mergea pe coasta muntelui, Ón dreptul lui David, şi merg‚nd, blestema, arunca cu pietre Ómpotriva lui, şi v‚ntura praf.

Œmpăratul şi tot poporul care era cu el au ajuns la Aiefim, şi acolo s-au odihnit.

Absalom şi tot poporul, bărbaţii lui Israel, intraseră Ón Ierusalim. Ahitofel era şi el cu Absalom.

C‚nd a ajuns Huşai, Architul, prietenul lui David, la Absalom, i-a zis: ÑTrăiască Ómpăratul! Trăiască Ómpăratul!î Şi Absalom a zis lui Huşai: ÑIată c‚t de mult ţii tu la prietenul tău! Pentru ce nu te-ai dus cu prietenul tău?î Huşai a răspuns lui Absalom: ÑPentru că vreau să fiu al aceluia pe care l-a ales Domnul şi tot poporul acesta şi toţi bărbaţii lui Israel, şi cu el vreau să răm‚n.

De altfel, cui Ói voi sluji? Nu fiului său? Cum am slujit tatălui tău, aşa Óţi voi sluji şi ţie.î Absalom a zis lui Ahitofel: ÑSfătuiţi-vă Ómpreună; ce avem de făcut?î Şi Ahitofel a zis lui Absalom: ÑIntră la ţiitoarele pe care le-a lăsat tatăl tău pentru paza casei; astfel, tot Israelul va şti că te-ai făcut ur‚t tatălui tău, şi m‚inile tuturor celor ce sunt cu tine se vor Óntări.î Au Óntins un cort pentru Absalom pe acoperiş, şi Absalom a intrat la ţiitoarele tatălui său, Ón faţa Óntregului Israel.

Sfatul dat pe vremea aceea de Ahitofel avea tot at‚ta putere ca şi c‚nd ar fi Óntrebat chiar pe Dumnezeu. Tot aşa era cu toate sfaturile lui Ahitofel, fie pentru David, fie pentru Absalom.