David a numărat poporul care era cu el, şi a pus peste ei căpetenii peste mii şi căpetenii peste sute.

A pus o treime din popor sub porunca lui Ioab, o treime sub Abişai, fiul Ţeruiei, fratele lui Ioab, şi o treime sub Itai din Gat. Şi Ómpăratul a zis poporului: ÑVreau să ies şi eu Ómpreună cu voi.î Dar poporul a zis: ÑSă nu ieşi! Căci dacă vom lua-o la fugă, luarea aminte nu se va Óndrepta asupra noastră; şi c‚nd vor cădea jumătate din noi, nu vor lua seama la noi; dar tu eşti ca zece mii dintre noi, şi acum este mai bine să ne vii Ón ajutor din cetate.î Œmpăratul le-a răspuns: ÑVoi face ce credeţi că este mai bine.î Şi Ómpăratul a stat l‚ngă poartă, Ón timp ce tot poporul ieşea cu sutele şi miile.

Œmpăratul a dat următoarea poruncă lui Ioab, lui Abişai şi lui Itai: ÑPentru dragostea pe care o aveţi faţă de mine, purtaţi-vă bl‚nd cu t‚nărul Absalom!î Şi tot poporul a auzit porunca Ómpăratului, dată tuturor căpeteniilor cu privire la Absalom.

Poporul a ieşit Ón c‚mp Ónaintea lui Israel, şi bătălia a avut loc Ón pădurea lui Efraim.

Acolo, poporul lui Israel a fost bătut de slujitorii lui David, şi a fost o mare Ónfr‚ngere Ón ziua aceea, ca douăzeci de mii de oameni.

Lupta s-a Óntins pe tot ţinutul, şi pădurea a m‚ncat mai mult popor Ón ziua aceea dec‚t a m‚ncat sabia.

Absalom s-a pomenit Ón faţa oamenilor lui David. Era călare pe un cat‚r. Cat‚rul a pătruns sub ramurile Ónc‚lcite ale unui mare stejar, şi capul lui Absalom s-a prins de stejar; a rămas astfel sp‚nzurat Óntre cer şi păm‚nt, şi cat‚rul care era sub el a trecut Ónainte.

Un om, văz‚nd lucrul acesta, a venit şi a spus lui Ioab: ÑIată, am văzut pe Absalom sp‚nzurat de un stejar.î Şi Ioab a zis omului care i-a adus ştirea aceasta: ÑL-ai văzut! De ce dar nu l-ai tăiat pe loc? Ţi-aş fi dat zece sicli de argint şi un br‚u.î Dar omul acela a zis lui Ioab: ÑChiar dacă aş c‚ntări Ón m‚na mea o mie de sicli de argint, n-aş pune m‚na pe fiul Ómpăratului; căci noi am auzit următoarea poruncă pe care ţi-a dat-o Ómpăratul ţie, lui Abişai şi lui Itai: ,Luaţi seama fiecare la t‚nărul Absalom!í Şi dacă l-aş fi omor‚t mişeleşte, nimic n-ar fi rămas ascuns Ómpăratului, şi tu Ónsuţi ai fi fost Ómpotriva mea.î Ioab a zis: ÑNu voi zăbovi at‚ta cu tine!î Şi a luat trei săgeţi Ón m‚nă, şi le-a Ónfipt Ón inima lui Absalom, care era Óncă plin de viaţă Ón mijlocul stejarului.

Zece tineri, care duceau armele lui Ioab, au Ónconjurat pe Absalom, l-au lovit şi l-au omor‚t.

Ioab a sunat din tr‚mbiţă; şi poporul s-a Óntors, Óncet‚nd astfel să mai urmărească pe Israel, oprit de Ioab.

Au luat pe Absalom, l-au aruncat Óntr-o groapă mare din mijlocul pădurii, şi au pus peste el o grămadă foarte mare de pietre. Tot Israelul a fugit, fiecare Ón cortul lui.

Pe c‚nd trăia, Absalom Óşi ridicase un st‚lp de aducere aminte Ón valea Ómpăratului. Căci zicea: ÑN-am fii, prin care să se poată păstra aducerea aminte a numelui meu.î Şi a pus numele său st‚lpului, care şi astăzi se numeşte st‚lpul lui Absalom.

Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, a zis: ÑLasă-mă, să dau fuga, şi să duc Ómpăratului vestea cea bună că Domnul i-a făcut dreptate, scăp‚ndu-l din m‚na vrăjmaşilor săi.î Ioab i-a zis: ÑNu tu ai să duci veştile azi; le vei duce Óntr-o altă zi, dar nu astăzi; fiindcă fiul Ómpăratului a murit.î Şi Ioab a zis lui Cuşi: ÑDu-te şi vesteşte Ómpăratului ce ai văzut.î Cuşi s-a Ónchinat Ónaintea lui Ioab, şi a dat fuga.

Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, a zis iarăşi lui Ioab: ÑOrice s-ar Ónt‚mpla, lasă-mă să alerg după Cuşi.î Şi Ioab a zis: ÑPentru ce vrei să alergi, fiule? Nu este o solie care-ţi va fi de folos.î ÑOrice s-ar Ónt‚mpla, vreau să alergî, a zis din nou Ahimaaţ. Şi Ioab i-a zis: ÑDă fuga!î Ahimaaţ a alergat pe drumul care duce Ón c‚mpie, şi a luat-o Ónaintea lui Cuşi.

David şedea Óntre cele două porţi. Caraula s-a dus pe acoperişul porţii spre zid; a ridicat ochii şi s-a uitat. Şi iată că un om alerga singur singurel.

Caraula a strigat, şi a dat de ştire Ómpăratului. Œmpăratul a zis: ÑDacă este singur, aduce veşti.î Şi omul acela se apropia din ce Ón ce mai mult.

Caraula a văzut un alt om alerg‚nd; a strigat la portar: ÑIată un om aleargă singur singurel.î Œmpăratul a zis: ÑŞi el aduce veşti.î Caraula a zis: ÑAlergătura celui dint‚i pare că e a lui Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc.î Şi Ómpăratul a zis: ÑEste un om de bine, şi aduce veşti bune.î Ahimaaţ a strigat, şi a zis Ómpăratului: ÑEste bine de tot!î S-a Ónchinat Ónaintea Ómpăratului cu faţa p‚nă la păm‚nt, şi a zis: ÑBinecuv‚ntat să fie Domnul, Dumnezeul tău, care a dat Ón m‚inile noastre pe cei ce ridicau m‚na Ómpotriva domnului nostru Ómpăratul.î Œmpăratul a zis: ÑT‚nărul Absalom este bine, sănătos?î Ahimaaţ a răspuns: ÑAm văzut o mare Ónvălmăşeală, c‚nd a trimis Ioab pe slujitorul Ómpăratului şi pe mine, slujitorul tău: dar nu ştiu ce era.î Şi Ómpăratul a zis: ÑStai colea la o parte.î Şi Ahimaaţ a stat deoparte.

Œndată a sosit Cuşi. Şi a zis: ÑSă afle domnul meu, Ómpăratul, vestea cea bună! Astăzi Domnul ţi-a făcut dreptate, scăp‚ndu-te din m‚na tuturor celor ce se ridicau Ómpotriva ta.î Œmpăratul a zis lui Cuşi: ÑT‚nărul Absalom este bine, sănătos?î Cuşi a răspuns: ÑCa t‚nărul acesta să fie vrăjmaşii domnului meu, Ómpăratul, şi toţi cei ce se ridică Ómpotriva ta, ca să-ţi facă rău!î Atunci Ómpăratul, cutremur‚ndu-se, s-a suit Ón odaia de sus a porţii, şi a pl‚ns. Pe c‚nd mergea, zicea: ÑFiul meu Absalom! Fiul meu, fiul meu Absalom! Cum n-am murit eu Ón locul tău! Absalom, fiul meu, fiul meu!î