C‚nd a Óncetat zarva, Pavel a chemat pe ucenici, şi, după ce le-a dat sfaturi, şi-a luat ziua bună de la ei, şi a plecat Ón Macedonia.

A străbătut ţinutul acesta, şi a dat ucenicilor o mulţime de sfaturi. Apoi a venit Ón Grecia, unde a rămas trei luni. Era gata să plece cu corabia Ón Siria, dar Iudeii i-au Óntins curse. Atunci s-a hotăr‚t să se Óntoarcă prin Macedonia.

Avea ca tovarăşi p‚nă Ón Asia pe: Sopater din Berea, fiul lui Pir, Aristarh şi Secund din Tesalonic, Gaiu din Derbe, Timotei, precum şi Tihic şi Trofim care erau din Asia.

Aceştia au luat-o Ónainte, şi ne-au aşteptat la Troa.

Iar noi, după zilele praznicului Azimilor, am plecat cu corabia din Filipi, şi, Ón cinci zile, am ajuns la ei Ón Troa, unde am stat şapte zile.

Œn ziua dint‚i a săptăm‚nii, eram adunaţi laolaltă ca să fr‚ngem p‚inea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor, şi şi-a lungit vorbirea p‚nă la miezul nopţii.

Œn odaia de sus, unde eram adunaţi, erau multe lumini.

Şi un t‚năr, numit Eutih, care şedea pe fereastră, a adormit de-a binelea Ón timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut jos din catul al treilea, şi a fost ridicat mort.

Dar Pavel s-a pogor‚t, s-a repezit spre el, l-a luat Ón braţe, şi a zis: ÑNu vă tulburaţi, căci sufletul lui este Ón el.î După ce s-a suit iarăşi, a fr‚nt p‚inea, a cinat, şi a mai vorbit multă vreme p‚nă la ziuă. Apoi a plecat.

Flăcăul a fost adus viu, şi lucrul acesta a fost pricina unei mari m‚ng‚ieri.

Noi am venit Ónaintea lui Pavel la corabie, şi am plecat cu corabia la Asos, unde ne Ónvoiserăm să ne Ónt‚lnim din nou; pentru că el trebuia să facă drumul pe jos.

C‚nd s-a Ónt‚lnit cu noi Ón Asos, l-am luat Ón corabie, şi ne-am dus la Mitilene.

De aici am mers pe mare, şi a doua zi am ajuns Ón faţa insulei Chios. Œn ziua următoare, de-abia am atins Samos, ne-am oprit Ón Troghilion, şi a doua zi am venit la Milet.

Pavel se hotăr‚se să treacă pe l‚ngă Efes, fără să se oprească aici, ca să nu piardă vremea Ón Asia; căci se grăbea ca, dacă-i va fi cu putinţă, să fie Ón Ierusalim de ziua Cincizecimii.

Œnsă din Milet, Pavel a trimis la Efes, şi a chemat pe prezbiterii Bisericii.

C‚nd au venit la el, le-a zis: ÑŞtiţi cum m-am purtat cu voi Ón toată vremea, din ziua dint‚i, Ón care am pus piciorul pe păm‚ntul Asiei.

Am slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe lacrimi, şi Ón mijlocul Óncercărilor, pe care mi le ridicau uneltirile Iudeilor.

Ştiţi că n-am ascuns nimic din ce vă era de folos, şi nu m-am temut să vă propovăduiesc şi să vă Ónvăţ Ónaintea norodului şi Ón case, şi să vestesc Iudeilor şi Grecilor: pocăinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa Ón Domnul nostru Isus Hristos.

Şi acum, iată că, Ómpins de duhul, mă duc la Ierusalim, fără să ştiu ce mi se va Ónt‚mpla acolo.

Numai, Duhul Sf‚nt mă Ónştiinţează din cetate Ón cetate că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri.

Dar eu nu ţin numaidec‚t la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sf‚rşesc cu bucurie calea şi slujba, pe care am primit-o de la Domnul Isus, ca să vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu.

Şi acum, ştiu că nu-mi veţi mai vedea faţa, voi toţi aceia, Ón mijlocul cărora am umblat propovăduind Œmpărăţia lui Dumnezeu.

De aceea vă mărturisesc astăzi, că sunt curat de s‚ngele tuturor.

Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu.

Luaţi seama dar la voi Ónşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sf‚nt episcopi (Sau: priveghetori.), ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a c‚ştigat-o cu Ónsuşi s‚ngele Său.

Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor v‚rÓ Óntre voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma; şi se vor scula din mijlocul vostru oameni, care vor Ónvăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor.

De aceea vegheaţi, şi aduceţi-vă aminte că, timp de trei ani, zi şi noapte, n-am Óncetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi.

Şi acum, fraţilor, vă Óncredinţez Ón m‚na lui Dumnezeu şi a Cuv‚ntului harului Său, care vă poate zidi sufleteşte, şi vă poate da moştenirea Ómpreună cu toţi cei sfinţiţi.

N-am r‚vnit nici la argintul, nici la aurul, nici la hainele cuiva.

Singuri ştiţi că m‚inile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu mine.

Œn toate privinţele v-am dat o pildă, şi v-am arătat că, lucr‚nd astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi, şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care Ónsuşi a zis: ,Este mai ferice să dai dec‚t să primeşti.î După ce a vorbit astfel, a Óngenuncheat, şi s-a rugat Ómpreună cu ei toţi.

Şi au izbucnit cu toţii Ón lacrimi, au căzut pe grumazul lui Pavel, şi l-au sărutat.

Căci erau Óntristaţi mai ales de vorba, pe care le-o spusese el, că nu-i vor mai vedea faţa. Şi l-au petrecut p‚nă la corabie.