Festus, c‚nd a venit Ón ţinutul său, după trei zile s-a suit de la Cezarea Ón Ierusalim.

Preoţii cei mai de seamă şi fruntaşii Iudeilor i-au adus pl‚ngere Ómpotriva lui Pavel. L-au rugat cu stăruinţă, şi i-au cerut, ca un hat‚r pentru ei, să trimită să-l aducă la Ierusalim. Prin aceasta Ói Óntindeau o cursă, ca să-l omoare pe drum.

Festus a răspuns că Pavel este păzit Ón Cezarea, şi că el Ónsuşi are să plece Ón cur‚nd acolo.

ÑDeciî, a zis el, Ñcei mai de frunte dintre voi să se coboare Ómpreună cu mine, şi, dacă este ceva vinovat Ón omul acesta, să-l p‚rască.î Festus n-a zăbovit Óntre ei dec‚t opt sau zece zile; apoi s-a cobor‚t la Cezarea. A doua zi, a şezut pe scaunul de judecător, şi a poruncit să fie adus Pavel.

C‚nd a sosit Pavel, Iudeii, care veniseră de la Ierusalim, l-au Ónconjurat, şi au adus Ómpotriva lui multe şi grele Ónvinuiri, pe care nu le puteau dovedi.

Pavel a Ónceput să se apere, şi a zis: ÑN-am păcătuit cu nimic, nici Ómpotriva Legii Iudeilor, nici Ómpotriva Templului, nici Ómpotriva Cezarului.î Festus, care voia să capete bunăvoinţa Iudeilor, drept răspuns, a zis lui Pavel: ÑVrei să te sui la Ierusalim, şi să fii judecat pentru aceste lucruri Ónaintea mea?î Pavel a zis: ÑEu stau Ónaintea scaunului de judecată al Cezarului; acolo trebuie să fiu judecat. Pe Iudei nu i-am nedreptăţit cu nimic, după cum ştii şi tu foarte bine.

Dacă am făcut vreo nedreptate sau vreo nelegiuire vrednică de moarte, nu mă dau Ónlături de la moarte; dar, dacă nu este nimic adevărat din lucrurile de care mă p‚răsc ei, nimeni n-are dreptul să mă dea Ón m‚inile lor. Cer să fiu judecat de Cezar.î Atunci Festus, după ce s-a chibzuit cu sfetnicii lui, a răspuns: ÑDe Cezar ai cerut să fii judecat, Ónaintea Cezarului te vei duce.î După c‚teva zile, Ómpăratul Agripa şi Berenice au sosit la Cezarea, ca să ureze de bine lui Festus.

Fiindcă au stat acolo mai multe zile, Festus a spus Ómpăratului cum stau lucrurile cu Pavel; şi a zis: ÑFelix a lăsat Ón temniţă pe un om, Ómpotriva căruia, c‚nd eram eu Ón Ierusalim, mi s-au pl‚ns preoţii cei mai de seamă şi bătr‚nii Iudeilor, şi i-au cerut os‚ndirea.

Le-am răspuns că la Romani nu este obiceiul să se dea nici un om, Ónainte ca cel p‚r‚t să fi fost pus faţă cu p‚r‚şii lui, şi să fi avut putinţa să se apere de lucrurile de care este p‚r‚t.

Ei au venit deci aici; şi, fără Ónt‚rziere, am şezut a doua zi pe scaunul meu de judecător, şi am poruncit să aducă pe omul acesta.

P‚r‚şii, c‚nd s-au Ónfăţişat, nu l-au Ónvinuit de nici unul din lucrurile rele, pe care mi le Ónchipuiam eu.

Aveau Ómpotriva lui numai nişte neÓnţelegeri, cu privire la religia lor şi la un oarecare Isus, care a murit, şi despre care Pavel spunea că este viu.

Fiindcă nu ştiam ce hotăr‚re să iau Ón neÓnţelegerea aceasta, l-am Óntrebat dacă vrea să meargă la Ierusalim, şi să fie judecat acolo pentru aceste lucruri.

Dar Pavel a cerut ca pricina lui să fie ţinută ca să fie supusă hotăr‚rii Ómpăratului, şi am poruncit să fie păzit p‚nă ce-l voi trimite la Cezar.î Agripa a zis lui Festus: ÑAş vrea să aud şi eu pe omul acela.î ÑM‚ineî, a răspuns Festus, ÑÓl vei auzi.î A doua zi, deci, Agripa şi Berenice au venit cu multă fală, şi au intrat Ón locul de ascultare Ómpreună cu căpitanii şi cu oamenii cei mai de frunte ai cetăţii. La porunca lui Festus, Pavel a fost adus acolo.

Atunci Festus a zis: ÑŒmpărate Agripa, şi voi toţi care sunteţi de faţă cu noi; uitaţi-vă la omul acesta, despre care toată mulţimea Iudeilor m-a rugat Ón Ierusalim şi aici, strig‚nd că nu trebuie să mai trăiască.

Fiindcă am Ónţeles că n-a făcut nimic vrednic de moarte, şi fiindcă singur a cerut să fie judecat de Cezar, am hotăr‚t să-l trimit.

Eu n-am nimic temeinic de scris domnului meu cu privire la el; de aceea l-am adus Ónaintea voastră, şi mai ales Ónaintea ta, Ómpărate Agripa, ca, după ce se va face cercetarea, să am ce scrie.

Căci mi se pare fără noimă să trimit pe un Óntemniţat, fără să arăt de ce este p‚r‚t.î