Œmpăratul Belşaţar a făcut un mare ospăţ celor o mie de mai mari ai lui, şi a băut vin Ónaintea lor.

Şi Ón cheful vinului, a poruncit să aducă vasele de aur şi de argint, pe care le luase tatăl său Nebucadneţar din Templul de la Ierusalim, ca să bea cu ele Ómpăratul şi mai marii lui, nevestele şi ţiitoarele lui.

Au adus Óndată vasele de aur, care fuseseră luate din Templu, din casa lui Dumnezeu din Ierusalim, şi au băut din ele Ómpăratul şi mai marii lui, nevestele şi ţiitoarele lui.

Au băut vin, şi au lăudat pe dumnezeii de aur, de argint, de aramă şi de fier, de lemn şi de piatră.

Œn clipa aceea, s-au arătat degetele unei m‚ini de om, şi au scris, Ón faţa sfeşnicului, pe tencuiala zidului palatului Ómpărătesc. Œmpăratul a văzut această bucată de m‚nă, care a scris.

Atunci Ómpăratul a Óngălbenit, şi g‚ndurile at‚t l-au tulburat că i s-au desfăcut Óncheieturile şoldurilor, şi genunchii i s-au izbit unul de altul.

Œmpăratul a strigat Ón gura mare să i se aducă cititorii Ón stele, Haldeii şi ghicitorii. Apoi Ómpăratul a luat cuv‚ntul şi a zis Ónţelepţilor Babilonului: ÑOricine va putea citi scrisoarea aceasta şi mi-o va t‚lcui, va fi Ómbrăcat cu purpură, va purta un lănţişor de aur la g‚t, şi va avea locul al treilea Ón c‚rmuirea Ómpărăţiei.î Toţi Ónţelepţii Ómpăratului au intrat, dar n-au putut nici să citească scrisoarea şi nici s-o t‚lcuiască Ómpăratului.

Din pricina aceasta Ómpăratul Belşaţar s-a Ónspăim‚ntat foarte tare, faţa i s-a Óngălbenit şi mai marii lui au rămas Óncremeniţi.

Œmpărăteasa, la auzul cuvintelor Ómpăratului şi mai marilor lui, a intrat Ón odaia ospăţului, a luat cuv‚ntul şi a vorbit astfel: ÑSă trăieşti veşnic, Ómpărate! Să nu te tulbure g‚ndurile tale, şi să nu ţi se Óngălbenească faţa!

Œn Ómpărăţia ta este un om, care are Ón el duhul dumnezeilor celor sfinţi; şi pe vremea tatălui tău, s-au găsit la el lumini, pricepere şi o Ónţelepciune dumnezeiască. De aceea Ómpăratul Nebucadneţar, tatăl tău, da, tatăl tău, Ómpărate, l-a pus mai mare peste vrăjitori, cititori Ón stele, Haldei, ghicitori, şi anume, pentru că s-a găsit la el, la Daniel, numit de Ómpărat Beltşaţar, un duh Ónalt, ştiinţă şi pricepere, putinţa să t‚lcuiască visele, să lămurească Óntrebările grele, şi să dezlege lucrurile Ónc‚lcite. Să fie chemat dar Daniel, şi el Óţi va da t‚lcuirea!î Atunci Daniel a fost adus Ónaintea Ómpăratului. Œmpăratul a luat cuv‚ntul, şi a zis lui Daniel: ÑTu eşti Daniel acela, unul din prinşii de război ai lui Iuda, pe care i-a adus aici din Iuda, tatăl meu Ómpăratul?

Am aflat despre tine că ai Ón tine duhul dumnezeilor, şi că la tine se găsesc lumini, pricepere, şi o Ónţelepciune nemaipomenită.

Au adus Ónaintea mea pe Ónţelepţi şi pe cititorii Ón stele, ca să citească scrierea aceasta şi să mi-o t‚lcuiască; dar n-au putut să t‚lcuiască aceste cuvinte.

Am aflat că tu poţi să t‚lcuieşti şi să dezlegi Óntrebări grele; acum, dacă vei putea să citeşti scrierea aceasta şi să mi-o t‚lcuieşti, vei fi Ómbrăcat cu purpură, vei purta un lănţişor de aur la g‚t, şi vei avea locul al treilea Ón c‚rmuirea Ómpărăţiei!î Daniel a răspuns Óndată Ónaintea Ómpăratului: ÑŢine-ţi darurile, şi dă altuia răsplătirile tale! Totuşi voi citi Ómpăratului scrierea, şi i-o voi t‚lcui.

Œmpărate, Dumnezeul cel Prea Œnalt dăduse tatălui tău Nebucadneţar: Ómpărăţie, mărime, slavă şi strălucire; şi din pricina mărimii pe care i-o dăduse, toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile se temeau şi tremurau Ónaintea lui. Căci Ómpăratul omora pe cine voia, şi lăsa cu viaţă pe cine voia; Ónălţa pe cine voia, şi cobora pe cine voia.

Dar c‚nd i s-a Óng‚mfat inima şi i s-a Ómpietrit duhul p‚nă la m‚ndrie, a fost aruncat de pe scaunul lui Ómpărătesc şi a fost despuiat de slava lui; a fost izgonit din mijlocul copiilor oamenilor, inima i s-a făcut ca a fiarelor, şi a locuit la un loc cu măgarii sălbatici; i-au dat să măn‚nce iarbă ca la boi, şi trupul i-a fost udat cu roua cerului, p‚nă c‚nd a recunoscut că Dumnezeul cel Prea Œnalt stăp‚neşte peste Ómpărăţia oamenilor şi că o dă cui vrea.

Dar tu, Belşaţar, fiul lui, nu ţi-ai smerit inima, măcar că ai ştiut toate aceste lucruri.

Ci te-ai Ónălţat Ómpotriva Domnului cerurilor; vasele din casa Lui au fost aduse Ónaintea ta, şi aţi băut vin cu ele, tu şi mai marii tăi, nevestele şi ţiitoarele tale; ai lăudat pe dumnezeii de argint, de aur, de aramă, de fier, de lemn şi de piatră, care nici nu văd, nici n-aud, şi nici nu pricep nimic, şi n-ai slăvit pe Dumnezeul Ón m‚na căruia este suflarea ta şi toate căile tale!

De aceea a trimis El acest cap de m‚nă, care a scris scrierea aceasta.

Iată Ónsă scrierea care a fost scrisă: ÑNumărat, numărat, c‚ntărit, şi Ómpărţit!î Şi iată t‚lcuirea acestor cuvinte. Numărat, Ónseamnă că Dumnezeu ţi-a numărat zilele domniei, şi i-a pus capăt.

C‚ntărit, Ónseamnă că ai fost c‚ntărit Ón cumpănă şi ai fost găsit uşor!

Œmpărţit, Ónseamnă că Ómpărăţia ta va fi Ómpărţită, şi dată Mezilor şi Perşilor!î Œndată, Belşatar a dat poruncă, şi au Ómbrăcat pe Daniel cu purpură, i-au pus un lănţişor de aur la g‚t, şi au dat de ştire că va avea locul al treilea Ón c‚rmuirea Ómpărăţiei.

Dar chiar Ón noaptea aceea, Belşaţar, Ómpăratul Haldeilor, a fost omor‚t.

Şi a pus m‚na pe Ómpărăţie Dariu, Medul, care era Ón v‚rstă de şaizeci şi doi de ani.