Œn anul dint‚i al lui Belşaţar, Ómpăratul Babilonului, Daniel a visat un vis şi a avut vedenii Ón mintea lui, pe c‚nd era Ón pat. Œn urmă a scris visul şi a istorisit lucrurile de căpetenie.

Daniel a Ónceput şi a zis: ÑŒn vedenia mea de noapte am văzut cum cele patru v‚nturi ale cerurilor au izbucnit pe marea cea mare.

Şi patru fiare mari au ieşit din mare, deosebite una de alta.

Cea dint‚i semăna cu un leu, şi avea aripi de vultur. M-am uitat la ea, p‚nă Ón clipa c‚nd i s-au smuls aripile; şi, scul‚ndu-se de pe păm‚nt, a stat drept Ón picioare ca un om, şi i s-a dat o inimă de om.

Şi, iată că o a doua fiară era ca un urs şi stătea Óntr-o r‚nă; avea trei coaste Ón gură Óntre dinţi; şi i s-a zis: ÑScoală-te, şi măn‚ncă multă carne!î După aceea m-am uitat mai departe şi iată o alta ca un pardos, care avea pe spate patru aripi ca o pasăre; fiara aceasta avea şi patru capete, şi i s-a dat stăp‚nire.

După aceea m-am uitat Ón vedeniile mele de noapte, şi iată că era o a patra fiară, nespus de grozav de Ónspăim‚ntătoare şi de puternică; avea nişte dinţi mari de fier, m‚nca, sfăr‚ma, şi călca Ón picioare ce mai răm‚nea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai Ónainte, şi avea zece coarne.

M-am uitat cu băgare de seamă la coarne, şi iată că un alt corn mic a ieşit din mijlocul lor, şi dinaintea acestui corn au fost smulse trei din cele dint‚i coarne. Şi cornul acesta avea nişte ochi ca ochii de om, şi o gurăÖ, care vorbea cu trufie.

Mă uitam la aceste lucruri, p‚nă c‚nd s-au aşezat nişte scaune de domnie. Şi un Œmbătr‚nit de zile a şezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada, şi părul capului Lui era ca nişte l‚nă curată; scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc, şi roţile Lui ca un foc aprins.

Un r‚u de foc curgea şi ieşea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Œi slujeau, şi de zece mii de ori zece mii stăteau Ónaintea Lui. S-a ţinut judecata şi s-au deschis cărţile.

Eu mă uitam mereu, din pricina cuvintelor pline de trufie, pe care le rostea cornul acela: m-am uitat p‚nă c‚nd fiara a fost ucisă, şi trupul ei a fost nimicit şi aruncat Ón foc, ca să fie ars.

Şi celelalte fiare au fost dezbrăcate de puterea lor, dar li s-a Óngăduit o lungire a vieţii p‚nă la o vreme şi un ceas anumit.

M-am uitat Ón timpul vedeniilor mele de noapte, şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a Ónaintat spre Cel Ómbătr‚nit de zile şi a fost adus Ónaintea Lui.

I S-a dat stăp‚nire, slavă şi putere Ómpărătească, pentru ca să-i slujească toate popoarele, neamurile, şi oamenii de toate limbile. Stăp‚nirea Lui este o stăp‚nire veşnică, şi nu va trece nicidecum, şi Ómpărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată.

Eu, Daniel m-am tulburat cu duhul, şi vedeniile din capul meu m-au Ónspăim‚ntat.

M-am apropiat de unul din cei ce stăteau acolo, şi l-am rugat să-mi dea lămuriri temeinice cu privire la toate aceste lucruri. El mi-a vorbit şi mi le-a t‚lcuit astfel: ÑAceste patru fiare mari, sunt patru Ómpăraţi, care se vor ridica pe păm‚nt.

Dar sfinţii Celui Prea Œnalt vor primi Ómpărăţia şi vor stăp‚ni Ómpărăţia Ón veci, din veşnicie Ón veşnicie.

Œn urmă am dorit să ştiu adevărul asupra fiarei a patra, care se deosebea de toate celelalte, şi era nespus de grozavă: avea dinţi de fier şi gheare de aramă, m‚nca, sfăr‚ma şi călca Ón picioare ce răm‚nea; şi asupra celor zece coarne pe care le avea Ón cap, şi asupra celuilalt corn care ieşise, şi Ónaintea căruia căzuseră trei; asupra cornului acestuia, care avea ochi, o gură, care vorbea cu trufie, şi avea o Ónfăţişare mai mare dec‚t celelalte coarne.

Am văzut de asemenea cum cornul acesta a făcut război sfinţilor, şi i-a biruit, p‚nă c‚nd a veni Cel Œmbătr‚nit de zile şi a făcut dreptate sfinţilor Celui Prea Œnalt, şi a venit vremea, c‚nd sfinţii au luat Ón stăp‚nire Ómpărăţia.

El mi-a vorbit aşa: ÑFiara a patra, este o a patra Ómpărăţie, care va fi pe păm‚nt. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sf‚şia tot păm‚ntul, Ól va călca Ón picioare şi-l va zdrobi.

Cele zece coarne, Ónseamnă că din Ómpărăţia aceasta se vor ridica zece Ómpăraţi. Iar după ei se va ridica un altul, care se va deosebi de Ónaintaşii lui, şi va doborÓ trei Ómpăraţi.

El va rosti vorbe de hulă Ómpotriva Celui Prea Œnalt, va asupri pe sfinţii Celui Prea Œnalt, şi se va Óncumeta să schimbe vremurile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi Ón m‚inile lui timpÖ de o vreme, două vremuri, şi o jumătate de vreme.

Apoi va veni judecata, şi i se va lua stăp‚nirea, care va fi prăbuşită şi nimicită pentru totdeauna.

Dar domnia, stăp‚nirea şi puterea tuturor Ómpărăţiilor care sunt pretutindeni sub ceruri, se vor da poporului sfinţilor Celui Prea Œnalt. Œmpărăţia Lui este o Ómpărăţie veşnică, şi toate puterile Œi vor sluji şi-L vor asculta!

Aici s-au sf‚rşit cuvintele. Pe mine, Daniel, m-au tulburat nespus de mult g‚ndurile mele, şi mi s-a schimbat culoarea feţei; dar am păstrat cuvintele acestea Ón inima mea.