Œn anul al treilea al domniei Ómpăratului Belşaţar, eu, Daniel, am avut o vedenie, afară de cea pe care o avusesem mai Ónainte.

C‚nd am avut vedenia aceasta, mi s-a părut că eram la capitala Susa, Ón ţinutul Elam; şi Ón timpul vedeniei mele, mă aflam l‚ngă r‚ul Ulai.

Am ridicat ochii, m-am uitat, şi iată că Óntr-un r‚u stătea un berbec, şi avea două coarne; coarnele acestea erau Ónalte, dar unul era mai Ónalt dec‚t celălalt, şi cel mai Ónalt a crescut cel din urmă.

Am văzut cum berbecul Ómpungea cu coarnele spre apus, spre miazănoapte şi spre miazăzi; nici o fiară nu putea să-i stea Ómpotrivă şi nimeni nu putea să scape pe cine-i cădea Ón m‚nă; ci el făcea ce voia, şi a ajuns puternic.

Pe c‚nd mă uitam cu băgare de seamă, iată că a venit un ţap de la apus, şi a cutreierat toată faţa păm‚ntului, fără să se atingă de el; ţapul acesta Ónsă avea un corn mare Óntre ochi.

A venit p‚nă la berbecul care avea coarne, şi pe care-l văzusem st‚nd Ón r‚u, şi s-a repezit asupra lui cu toată puterea lui.

L-am văzut cum s-a apropiat de berbec, s-a aruncat Óncruntat asupra lui, a izbit pe berbec, şi i-a fr‚nt am‚ndouă coarnele, fără ca berbecul să i se fi putut Ómpotrivi; l-a tr‚ntit la păm‚nt, şi l-a călcat Ón picioare, şi nimeni n-a scăpat pe berbec din m‚na lui.

Ţapul Ónsă a ajuns foarte puternic; dar c‚nd a fost puternic de tot i s-a fr‚nt cornul cel mare. Œn locul lui au crescut patru coarne mari, Ón cele patru v‚nturi ale cerurilor.

Dintr-unul din ele a crescut un corn mic, care s-a mărit nespus de mult spre miazăzi, spre răsărit, şi spre ţara cea minunată.

S-a Ónălţat p‚nă la oştirea cerurilor, a dobor‚t la păm‚nt o parte din oştirea aceasta şi din stele, şi le-a călcat Ón picioare.

S-a Ónălţat p‚nă la căpetenia oştirii, i-a smuls jertfa necurmată, şi i-a surpat locul locaşului său celui sf‚nt.

Oastea a fost pedepsită din pricina păcatului săv‚rşit Ómpotriva jertfei necurmate; cornul a aruncat adevărul la păm‚nt, şi a izbutit Ón ce a Ónceput.

Am auzit pe un sf‚nt vorbind; şi un alt sf‚nt a Óntrebat pe cel ce vorbea: ÑŒn c‚tă vreme se va Ómplini vedenia despre desfiinţarea jertfei necurmate şi despre ur‚ciunea pustiirii? P‚nă c‚nd va fi călcat Ón picioare sf‚ntul Locaş şi oştirea?î Şi el mi-a zis: ÑP‚nă vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi sf‚ntul Locaş va fi curăţit!î Pe c‚nd eu, Daniel, aveam vedenia aceasta, şi căutam s-o pricep, iată că Ónaintea mea stătea cineva, care avea Ónfăţişarea unui om.

Şi am auzit un glas de om Ón mijlocul r‚ului Ulai, care a strigat şi a zis: ÑGabriele, t‚lcuieşte-i vedenia aceasta.î El a venit atunci l‚ngă locul unde eram; şi la apropierea lui, m-am Ónspăim‚ntat, şi am căzut cu faţa la păm‚nt. El mi-a zis: ÑFii cu luare aminte, fiul omului, căci vedenia priveşte vremea sf‚rşitului!î Pe c‚nd Ómi vorbea el, am căzut cu faţa la păm‚nt leşinat. El m-a atins, şi m-a aşezat iarăşi Ón picioare Ón locul Ón care mă aflam.

Apoi mi-a zis: ÑIată, Óţi arăt ce se va Ónt‚mpla la vremea de apoi a m‚niei, căci vedenia aceasta priveşte vremea sf‚rşitului.

Berbecul, pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, sunt Ómpăraţii Mezilor şi Perşilor.

Ţapul Ónsă este Ómpărăţia Greciei, şi cornul cel mare dintre ochii lui, este cel dint‚i Ómpărat.

Cele patru coarne care au crescut Ón locul acestui corn fr‚nt, sunt patru Ómpărăţii, care se vor ridica din neamul acesta, dar care nu vor avea at‚ta putere.

La sf‚rşitul stăp‚nirii lor, c‚nd păcătoşii vor fi umplut măsura nelegiuirilor, se va ridica un Ómpărat fără ruşine şi viclean.

El va fi tare, dar nu prin puterea lui Ónsuşi; el va face pustiiri de necrezut, va izbuti Ón tot ce va Óncepe, va nimici pe cei puternici şi chiar pe poporul sfinţilor.

Din pricina propăşirii lui şi izb‚ndirii vicleniilor lui, inima i se va Óng‚mfa, va pierde pe mulţi oameni care trăiau liniştiţi, şi se va ridica Ómpotriva Domnului domnilor, dar va fi zdrobit, fără ajutorul vreunei m‚ini omeneşti.

Iar vedenia cu serile şi dimineţile, de care a fost vorba, este adevărată. Tu, pecetluieşte vedenia aceasta, căci este cu privire la nişte vremuri Óndepărtate.î Eu, Daniel, am stat leşinat şi bolnav mai multe zile; apoi m-am sculat şi mi-am văzut de treburile Ómpăratului. Eram uimit de vedenia aceasta, şi nimeni nu ştia.