Œn anul dint‚i al lui Dariu, fiul lui Ahaşveros, din neamul Mezilor, care ajunsese Ómpărat peste Ómpărăţia Haldeilor, Ón anul dint‚i al domniei lui, eu, Daniel, am văzut din cărţi că trebuiau să treacă şaptezeci de ani pentru dăr‚măturile Ierusalimului, după numărul anilor, despre care vorbise Domnul către proorocul Ieremia.

Şi mi-am Óntors faţa spre Domnul Dumnezeu, ca să-L caut cu rugăciune şi cereri, postind Ón sac şi cenuşă.

M-am rugat Domnului, Dumnezeului meu şi I-am făcut următoarea mărturisire: ÑDoamne, Dumnezeule mare şi Ónfricoşate, Tu, care ţii legăm‚ntul şi dai Óndurare celor ce Te iubesc şi păzesc poruncile Tale!

Noi am păcătuit, am săv‚rşit nelegiuire, am fost răi şi Óndărătnici, ne-am abătut de la poruncile şi or‚nduirile Tale.

N-am ascultat pe robii Tăi proorocii, care au vorbit, Ón Numele Tău, Ómpăraţilor noştri, căpeteniilor noastre, părinţilor noştri, şi către tot poporul ţării.

Tu, Doamne, eşti drept, iar nouă ni se cuvine astăzi să ni se umple faţa de ruşine, nouă tuturor oamenilor lui Iuda, locuitorilor Ierusalimului şi Óntregului Israel, fie ei aproape, fie departe, Ón toate ţările Ón care i-ai izgonit, din pricina fărădelegilor de care s-au făcut vinovaţi faţă de Tine!

Doamne, nouă ni se cuvine să ni se umple faţa de ruşine, da, nouă, Ómpăraţilor noştri, căpeteniilor noastre, şi părinţilor noştri, pentru că am păcătuit Ómpotriva Ta!

La Domnul, Dumnezeul nostru, Ónsă, este Óndurarea şi iertarea, căci Ómpotriva Lui ne-am răzvrătit!

N-am ascultat glasul Domnului, Dumnezeului nostru, ca să urmăm legile Lui pe care ni le pusese Ónainte prin robii Săi, proorocii; ci tot Israelul a călcat Legea Ta, şi s-a abătut astfel ca să n-asculte de glasul Tău. De aceea, ne-au şi lovit blestemele şi jurămintele scrise Ón Legea lui Moise, robul lui Dumnezeu, pentru că am păcătuit Ómpotriva lui Dumnezeu.

El a Ómplinit astfel cuvintele pe care le rostise Ómpotriva noastră şi Ómpotriva căpeteniilor noastre, care ne-au c‚rmuit, şi a adus peste noi o mare nenorocire, aşa cum niciodată şi nicăieri sub cer nu s-a mai Ónt‚mplat o nenorocire ca aceea care a venit acum asupra Ierusalimului.

După cum este scris Ón Legea lui Moise, toată nenorocirea aceasta a venit peste noi; şi noi n-am rugat pe Domnul, Dumnezeul nostru, nu ne-am Óntors de la nelegiuirile noastre, şi n-am luat aminte la adevărul Tău.

De aceea şi Domnul a Óngrijit ca nenorocirea aceasta să vină peste noi; căci Domnul, Dumnezeul nostru, este drept Ón toate lucrurile pe care le-a făcut, dar noi n-am ascultat glasul Lui.

Şi acum, Doamne Dumnezeul nostru, Tu care ai scos pe poporul Tău din ţara Egiptului prin m‚na Ta cea puternică, şi Ţi-ai făcut un Nume, aşa cum este şi astăzi: noi am păcătuitÖ, am săv‚rşit nelegiuire.

Dar, Doamne, după toată Óndurarea Ta, abate m‚nia şi urgia Ta de la cetatea ta Ierusalimul, de la muntele Tău cel sf‚nt; căci din pricina păcatelor noastre şi din pricina nelegiuirilor părinţilor noştri este Ierusalimul şi poporul Tău de ocara tuturor celor ce ne Ónconjoară.

Ascultă dar, acum, Dumnezeul nostru, rugăciunea şi cererile robului Tău, şi, pentru dragostea Domnului, fă să strălucească Faţa Ta peste sf‚ntul Tău locaş pustiitÖ!

Pleacă urechea, Dumnezeule, şi ascultă! Deschide ochii şi priveşte la dăr‚măturile noastre, şi la cetatea peste care este chemat Numele Tău! Căci nu pentru neprihănirea noastră Œţi aducem noi cererile noastre, ci pentru Óndurările Tale cele mari.

Ascultă, Doamne! Iartă, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucrează şi nu zăbovi, din dragoste pentru Tine, Dumnezeul meu! Căci Numele Tău este chemat peste cetatea Ta şi peste poporul Tău!î Pe c‚nd Óncă vorbeam eu, mă rugam, Ómi mărturiseam păcatul meu şi păcatul poporului meu Israel, şi Ómi aduceam cererile Ónaintea Domnului, Dumnezeului meu, pentru muntele cel sf‚nt al Dumnezeului meu; pe c‚nd vorbeam eu Óncă Ón rugăciunea mea, a venit repede Ón zbor iute, omul Gabriel, pe care-l văzusem mai Ónainte Óntr-o vedenie, şi m-a atins Ón clipa c‚nd se aducea jertfa de seară.

El m-a Ónvăţat, a stat de vorbă cu mine, şi mi-a zis: ÑDaniele, am venit acum să-ţi luminez mintea.

C‚nd ai Ónceput tu să te rogi, a ieşit cuv‚ntul, şi eu vin să ţi-l vestesc; căci tu eşti preaiubit şi scump. Ia aminte dar la cuv‚ntul acesta, şi Ónţelege vedenia!

Şaptezeci de săptăm‚ni au fost hotăr‚te asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte, p‚nă la Óncetarea fărădelegilor, p‚nă la ispăşirea păcatelor, p‚nă la ispăşirea nelegiuirii, p‚nă la aducerea neprihănirii veşnice, p‚nă la pecetluirea vedeniei şi prorociei, şi p‚nă la ungerea Sf‚ntului sfinţilor.

Să ştii dar, şi să Ónţelegi, că de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, p‚nă la Unsul (Mesia), la C‚rmuitorul, vor trece şapte săptăm‚ni; apoi timp de şaizeci şi două de săptăm‚ni, pieţele şi gropile vor fi zidite din nou, şi anume Ón vremuri de str‚mtorare.

După aceste şaizeci şi două de săptăm‚ni, unsul va fi st‚rpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea şi sf‚ntul Locaş, şi sf‚rşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotăr‚t că războiul va ţine p‚nă la sf‚rşit şi Ómpreună cu el şi pustiirile.

El va face un legăm‚nt trainic cu mulţi, timp de o săptăm‚nă, dar la jumătatea săptăm‚nii va face să Ónceteze jertfa şi darul de m‚ncare, şi pe aripa ur‚ciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, p‚nă va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotăr‚t.î