ÑLuaţi aminte ceruri, şi voi vorbi; Ascultă, păm‚ntule, cuvintele gurii mele.

Ca ploaia să curgă Ónvăţăturile mele, Ca roua să cadă cuv‚ntul meu, Ca ploaia repede pe verdeaţă, Ca picăturile de ploaie pe iarbă!

Căci voi vesti Numele Domnului. Daţi slavă Dumnezeului nostru!

El este St‚nca; lucrările Lui sunt desăv‚rşite, Căci toate căile Lui sunt drepte; El este un Dumnezeu credincios şi fără nedreptate, El este drept şi curat.

Ei s-au stricat; Netrebnicia copiilor Lui, este ruşinea lor! Neam Óndărătnic şi stricat!

Pe Domnul Ól răsplătiţi astfel! Popor nechibzuit şi fără Ónţelepciune! Nu este El oare Tatăl tău, care te-a făcut, Te-a Óntocmit, şi ţi-a dat fiinţă?

Adu-ţi aminte de zilele din vechime, Socoteşte anii, v‚rstă de oameni după v‚rstă de oameni, Œntreabă pe tatăl tău, şi te va Ónvăţa, Pe bătr‚nii tăi, şi Óţi vor spune.

C‚nd Cel Prea Œnalt a dat o moştenire neamurilor, C‚nd a despărţit pe copiii oamenilor, A pus hotare popoarelor, După numărul copiilor lui Israel, Căci partea Domnului, este poporul Lui, Iacov este partea Lui de moştenire.

El l-a găsit Óntr-un ţinut pustiu, Œntr-o singurătate plină de urlete Ónfricoşate; L-a Ónconjurat, l-a Óngrijit, Şi l-a păzit ca lumina ochiului Lui.

Ca vulturul care Óşi scutură cuibul, Zboară deasupra puilor, Œşi Óntinde aripile, Ói ia, Şi-i poartă pe penele lui: Aşa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său, Şi nu era nici un dumnezeu străin cu El.

L-a suit pe Ónălţimile ţării, Şi Israel a m‚ncat roadele c‚mpului, I-a dat să sugă miere din st‚ncă, Untdelemnul care iese din st‚nca cea mai tare, Untul de la vaci şi laptele oilor, Cu grăsimea mieilor, A berbecilor din Basan şi a ţapilor, Cu grăsimea gr‚ului, Şi ai băut vinul, s‚ngele strugurelui.

Israel s-a Óngrăşat, şi a azv‚rlit din picior; ñ Te-ai Óngrăşat, te-ai Óngroşat şi te-ai lăţit! ñ Şi a părăsit pe Dumnezeu, Ziditorul lui, A nesocotit St‚nca m‚ntuirii lui, L-au Óntăr‚tat la gelozie prin dumnezei străini, L-au m‚niat prin ur‚ciuni; Au adus jertfe dracilor, unor idoli care nu sunt dumnezei, Unor dumnezei pe care nu-i cunoşteau, Dumnezei noi, veniţi de cur‚nd, De care nu se temuseră părinţii voştri.

Ai părăsit St‚nca cea care te-a născut, Şi ai uitat pe Dumnezeul, care te-a Óntocmit.

Domnul a văzut lucrul acesta, şi S-a m‚niat, S-a supărat pe fiii şi fiicele Lui.

El a zis: ÑŒmi voi ascunde Faţa de ei, Şi voi vedea care le va fi sf‚rşitul, Căci sunt un neam stricat, Sunt nişte copii necredincioşi.

Mi-au Óntăr‚tat gelozia prin ceea ce nu este Dumnezeu, M-au m‚niat prin idolii lor deşerţi; Şi Eu Ói voi Óntăr‚ta la gelozie printr-un popor care nu este un popor. Œi voi m‚nia printr-un neam fără pricepere.

Căci focul m‚niei Mele s-a aprins, Şi va arde p‚nă Ón fundul locuinţei morţilor, Va nimici păm‚ntul şi roadele lui, Va arde temeliile munţilor.

Voi Óngrămădi toate nenorocirile peste ei, Œmi voi arunca toate săgeţile Ómpotriva lor.

Vor fi topiţi de foame, stinşi de friguri, Şi de boli cumplite; Voi trimite Ón ei dinţii fiarelor sălbatice Şi otrava şerpilor.

Afară, vor pieri de sabie, Şi Ónăuntru, vor pieri de groază: Şi t‚nărul şi fata, Şi copilul de ţ‚ţă ca şi bătr‚nul.

Voiam să zic: ,Œi voi lua cu o suflareí, Le voi şterge pomenirea dintre oameni!

Dar Mă tem de ocările vrăjmaşului, Mă tem ca nu cumva vrăjmaşii lor să se amăgească, Şi să zică: ,M‚nă noastră cea puternică, Şi nu Domnul a făcut toate aceste lucrurií.

Ei nu sunt un neam care şi-a pierdut bunul simţ, Şi nu-i pricepere Ón ei.

Dacă ar fi fost Ónţelepţi, ar Ónţelege, Şi s-ar g‚ndi la ce li se va Ónt‚mpla.

Cum ar urmări unul singur o mie din ei, Şi cum ar pune doi pe fugă zece mii, Dacă nu i-ar fi v‚ndut St‚nca, Dacă nu i-ar fi v‚ndut Domnul?

Căci st‚nca lor nu este ca St‚nca noastră, Vrăjmaşii noştri Ónşişi sunt judecători Ón această privinţă.

Ci viţa lor este din sadul Sodomei Şi din ţinutul Gomorei; Strugurii lor sunt struguri otrăviţi, Bobiţele lor sunt amare; Vinul lor este venin de şerpi, Este otravă cumplită de aspidă.

Oare nu este ascuns lucrul acesta la Mine, Pecetluit Ón comorile Mele?

A Mea este răzbunarea şi Eu voi răsplăti, C‚nd va Óncepe să le alunece piciorul! Căci ziua nenorocirii lor este aproape, Şi ceea ce-i aşteaptă nu va zăbovi.î ñ Domnul va judeca pe poporul Său, Dar va avea milă de robii Săi, Văz‚nd că puterea le este sleită, Şi că nu mai este nici rob nici slobod.

El va zice: ÑUnde sunt dumnezeii lor, St‚nca aceea care le slujea de adăpost, Dumnezeii aceia care m‚ncau grăsimea jertfelor lor, Care beau vinul jertfelor lor de băutură? Să se scoale, să vă ajute, Şi să vă ocrotească!

Să ştiţi dar că Eu sunt Dumnezeu, Şi că nu este alt dumnezeu afară de Mine; Eu dau viaţă şi Eu omor, Eu rănesc şi Eu tămăduiesc, Şi nimeni nu poate scoate pe cineva din m‚na Mea.

Căci Œmi ridic m‚na spre cer, Şi zic: ,C‚t este de adevărat că trăiesc Ón veci, At‚t este de adevărat că atunci c‚nd voi ascuţi fulgerul sabiei Mele, Şi voi pune m‚na să fac judecată, Mă voi răzbuna Ómpotriva potrivnicilor Mei, Şi voi pedepsi pe cei ce Mă urăsc; Sabia Mea le va Ónghiţi carnea, Şi-Mi voi Ómbăta săgeţile de s‚nge, De s‚ngele celor ucişi şi prinşi, Din capetele fruntaşilor vrăjmaşului.í Neamuri, c‚ntaţi laudele poporului Lui! Căci Domnul răzbună s‚ngele robilor Săi, El Se răzbună Ómpotriva potrivnicilor Săi, Şi face ispăşire pentru ţara Lui, pentru poporul Lui.î Moise a venit şi a rostit toate cuvintele c‚ntării acesteia Ón faţa poporului; Iosua, fiul lui Nun, era cu el.

După ce a isprăvit Moise de rostit toate cuvintele acestea Ónaintea Óntregului Israel, le-a zis: ÑPuneţi-vă la inimă toate cuvintele pe care vă jur astăzi să le porunciţi copiilor voştri, ca să păzească şi să Ómplinească toate cuvintele legii acesteia.

Căci nu este un lucru fără Ónsemnătate pentru voi; este viaţa voastră, şi prin aceasta vă veţi lungi zilele Ón ţara pe care o veţi lua Ón stăp‚nire, după ce veţi trece Iordanul.

Œn aceeaşi zi, Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis: ,Suie-te pe muntele acesta Abarim, pe muntele Nebo Ón ţara Moabului, Ón faţa Ierihonului; şi priveşte ţara Canaanului pe care o dau Ón stăp‚nire copiilor lui Israel.

Tu vei muri pe muntele pe care te vei sui, şi vei fi adăugat la poporul tău, după cum Aaron, fratele tău, a murit pe muntele Hor şi a fost adăugat la poporul lui, pentru că aţi păcătuit Ómpotriva Mea Ón mijlocul copiilor lui Israel, l‚ngă apele Meriba, la Cades, Ón pustia Ţin, şi nu M-aţi sfinţit Ón mijlocul copiilor lui Israel.

Tu vei vedea doar de departe ţara dinaintea ta; dar nu vei intra Ón ţara pe care o dau copiilor lui Israel.í