Toate Óşi au vremea lor, şi fiecare lucru de sub ceruri Óşi are ceasul lui.

Naşterea Óşi are vremea ei, şi moartea Óşi are vremea ei; săditul Óşi are vremea lui, şi smulgerea celor sădite Óşi are vremea ei.

Uciderea Óşi are vremea ei, şi tămăduirea Óşi are vremea ei; dăr‚marea Óşi are vremea ei, şi zidirea Óşi are vremea ei; pl‚nsul Óşi are vremea lui, şi r‚sul Óşi are vremea lui; bocitul Óşi are vremea lui, şi jucatul Óşi are vremea lui; aruncarea cu pietre Óşi are vremea ei, şi str‚ngerea pietrelor Óşi are vremea ei; Ómbrăţişarea Óşi are vremea ei, şi depărtarea de Ómbrăţişări Óşi are vremea ei; căutarea Óşi are vremea ei, şi pierderea Óşi are vremea ei; păstrarea Óşi are vremea ei, şi lepădarea Óşi are vremea ei; ruptul Óşi are vremea lui, şi cusutul Óşi are vremea lui; tăcerea Óşi are vremea ei, şi vorbirea Óşi are vremea ei; iubitul Óşi are vremea lui, şi ur‚tul Óşi are vremea lui; războiul Óşi are vremea lui, şi pacea Óşi are vremea ei.

Ce folos are cel ce munceşte din truda lui?

Am văzut la ce Óndeletnicire supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.

Orice lucru El Ól face frumos la vremea lui; a pus Ón inima lor chiar şi g‚ndul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la Ónceput p‚nă la sf‚rşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.

Am ajuns să cunosc că nu este altă fericire pentru ei dec‚t să se bucure şi să trăiască bine Ón viaţa lor; dar şi faptul că un om măn‚ncă şi bea şi duce un trai bun Ón mijlocul Óntregii lui munci, este un dar de la Dumnezeu.

Am ajuns la cunoştinţa că tot ce face Dumnezeu dăinuieşte Ón veci, şi la ceea ce face El nu mai este nimic de adăugat şi nimic de scăzut, şi că Dumnezeu face aşa pentru ca lumea să se teamă de El.

Ce este, a mai fost, şi ce va fi, a mai fost; şi Dumnezeu aduce iarăşi Ónapoi ce a trecut.

Am mai văzut sub soare că Ón locul r‚nduit pentru judecată domneşte nelegiuirea, şi că Ón locul r‚nduit pentru dreptate este răutate.

Atunci am zis Ón inima mea: ÑDumnezeu va judeca şi pe cel bun şi pe cel rău; căci El a sorocit o vreme pentru orice lucru şi pentru orice faptă.î Am zis Ón inima mea că acestea se Ónt‚mplă numai pentru oameni, ca să-i Óncerce Dumnezeu, şi ei Ónşişi să vadă că nu sunt dec‚t nişte dobitoace.

Căci soarta omului şi a dobitocului este aceeaşi; aceeaşi soartă au am‚ndoi; cum moare unul, aşa moare şi celălalt, toţi au aceeaşi suflare, şi omul nu Óntrece cu nimic pe dobitoc; căci totul este deşertăciune.

Toate merg la un loc; toate au fost făcute din ţăr‚nă, şi toate se Óntorc Ón ţăr‚nă.

Cine ştie dacă suflarea omului se suie Ón sus, şi dacă suflarea dobitocului se pogoară Ón jos Ón păm‚nt?

Aşa că am văzut că nu este nimic mai bun pentru om dec‚t să se Ónveselească de lucrările lui: aceasta este partea lui. Căci cine-l va face să se bucure de ce va fi după el?