Œmpăratul şi Haman s-au dus la ospăţ la Ómpărăteasa Estera.

Œn această a doua zi, Ómpăratul a zis iarăşi Esterei, pe c‚nd beau vin: ÑCare este cererea ta, Ómpărăteasă Estero? Ea Óţi va fi Ómplinită. Ce doreşti? Chiar dacă ai cere jumătate din Ómpărăţie, o vei căpăta.î Œmpărăteasa Estera a răspuns: ÑDacă am căpătat trecere Ónaintea ta, Ómpărate, şi dacă găseşte cu cale Ómpăratul, dă-mi viaţa: iată cererea mea; şi scapă pe poporul meu: iată dorinţa mea!

Căci eu şi poporul meu suntem v‚nduţi să fim nimiciţi, junghiaţi şi prăpădiţi. Măcar dacă am fi v‚nduţi să fim robi şi roabe, aş tăcea, dar vrăjmaşul n-ar putea să Ónlocuiască pierderea făcută Ómpăratului.î Œmpăratul Ahaşveroş a luat cuv‚ntul, şi a zis Ómpărătesei Estera: ÑCine şi unde este acela care are de g‚nd să facă aşa?î Estera a răspuns: ÑApăsătorul, vrăjmaşul, este Haman, răul acesta!î Haman a rămas Óngrozit Ón faţa Ómpăratului şi a Ómpărătesei.

Şi Ómpăratul, Ón m‚nia lui, s-a sculat şi a părăsit ospăţul, şi s-a dus Ón grădina casei Ómpărăteşti. Haman a rămas să-şi ceară viaţa de la Ómpărăteasa Estera, căci vedea bine că pierderea lui era hotăr‚tă Ón mintea Ómpăratului.

C‚nd s-a Óntors Ómpăratul din grădina casei Ómpărăteşti Ón odaia ospăţului, a văzut pe Haman că se aruncase spre patul pe care era Estera, şi i-a zis: ÑCum, să mai şi sileşti pe Ómpărăteasă, la mine, Ón casa Ómpărătească?î Şi Harbona, unul din fameni, a zis Ón faţa Ómpăratului: ÑIată, sp‚nzurătoarea pregătită de Haman pentru Mardoheu, care a vorbit spre binele Ómpăratului, este ridicată Ón casa lui Haman, la o Ónălţime de cincizeci de coţi.î Œmpăratul a zis: ÑHaman să fie sp‚nzurat pe ea!î Şi au sp‚nzurat pe Haman pe sp‚nzurătoarea pe care o pregătise el pentru Mardoheu. Şi m‚nia Ómpăratului s-a potolit.