Ietro, preotul Madianului, socrul lui Moise, a aflat tot ce făcuse Dumnezeu pentru Moise şi poporul Său Israel; a aflat că Domnul scosese pe Israel din Egipt.

Ietro, socrul lui Moise, a luat pe Sefora, nevasta lui Moise, care fusese trimisă acasă.

A luat şi pe cei doi fii ai Seforei; unul se numea Gherşom (Străin), căci Moise zisese: ÑLocuiesc ca străin Óntr-o ţară străinăî, iar celălalt se numea Eliezer (Ajutorul lui Dumnezeu), căci zisese: ÑDumnezeul tatălui meu mi-a ajutat, şi m-a scăpat de sabia lui Faraon.î Ietro, socrul lui Moise, a venit cu fiii şi nevasta lui Moise Ón pustie unde tăbăra el, la muntele lui Dumnezeu.

A trimis vorbă lui Moise să-i spună: ÑEu, socrul tău Ietro, vin la tine cu nevasta ta şi cu cei doi fii ai tăi.î Moise a ieşit Ónaintea socrului său, s-a aruncat cu faţa la păm‚nt, şi l-a sărutat. S-au Óntrebat unul pe altul de sănătate, şi au intrat Ón cortul lui Moise.

Moise a istorisit socrului său tot ce făcuse Domnul Ómpotriva lui Faraon şi Ómpotriva Egiptului, din pricina lui Israel, toate suferinţele care veniseră peste ei pe drum, şi cum Ói izbăvise Domnul din ele.

Ietro s-a bucurat pentru tot binele, pe care-l făcuse Domnul lui Israel, şi pentru că-l izbăvise din m‚na Egiptenilor.

Şi Ietro a zis: ÑBinecuv‚ntat să fie Domnul, care v-a izbăvit din m‚na Egiptenilor şi din m‚na lui Faraon, El, care a izbăvit poporul din m‚na Egiptenilor!

Cunosc acum că Domnul este mai mare dec‚t toţi dumnezeii; căci Ón lucrul Ón care s-au purtat cu trufie, El a fost mai presus de ei.î Ietro, socrul lui Moise, a adus lui Dumnezeu o ardere de tot şi o jertfă de m‚ncare. Aaron şi toţi bătr‚nii lui Israel au venit şi au luat parte la masă cu socrul lui Moise, Ónaintea lui Dumnezeu.

A doua zi, Moise s-a aşezat să judece poporul; şi poporul a stat Ónaintea lui de dimineaţa p‚nă seara.

Socrul lui Moise a văzut tot ce făcea el pentru popor, şi a zis: ÑCe faci tu acolo cu poporul acela? De ce stai singur, şi tot poporul stă Ónaintea ta, de dimineaţa p‚nă seara?î Moise a răspuns socrului său: ÑPoporul vine la mine ca să ceară sfat lui Dumnezeu.

C‚nd au vreo treabă, vin la mine; eu judec Óntre ei, şi fac cunoscut poruncile lui Dumnezeu şi legile Lui.î Socrul lui Moise i-a zis: ÑCe faci tu nu este bine.

Te istoveşti singur, şi vei istovi şi poporul acesta, care este cu tine; căci lucrul este mai presus de puterile tale şi nu-l vei putea face singur.

Acum ascultă glasul meu; am să-ţi dau un sfat, şi Dumnezeu va fi cu tine! Fii tălmaciul poporului Ónaintea lui Dumnezeu, şi du pricinile Ónaintea lui Dumnezeu.

Œnvaţă-i poruncile şi legile; şi arată-le calea, pe care trebuie s-o urmeze şi ce trebuie să facă.î Alege din tot poporul oameni destoinici, temători de Dumnezeu, oameni de Óncredere, vrăjmaşi ai lăcomiei; pune-i peste popor drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cinci zeci şi căpetenii peste zece.

Ei să judece poporul Ón tot timpul; să aducă Ónaintea ta toate pricinile Ónsemnate, iar pricinile cele mai mici, să le judece ei Ónşişi. Œn felul acesta Óţi vei uşura sarcina, căci o vor purta şi ei Ómpreună cu tine.

Dacă vei face lucrul acesta, şi dacă Dumnezeu Óţi va porunci aşa, vei putea face faţă lucrurilor, şi tot poporul acesta va ajunge fericit la locul lui.î Moise a ascultat sfatul socrului său, şi a făcut tot ce spusese el.

Moise a ales oameni destoinici din tot Israelul, şi i-a pus căpetenii ale poporului, căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci şi căpetenii peste zece.

Ei judecau poporul Ón tot timpul; aduceau Ónaintea lui Moise pricinile grele, iar toate pricinile mici le judecau ei Ónşişi.

Apoi Moise a trimis pe socrul său Ón ţara lui.