Œn al treizecilea an, Ón a cincea zi a lunii a patra, pe c‚nd eram Óntre prinşii de război de la r‚ul Chebar, s-au deschis cerurile, şi am avut vedenii dumnezeieşti.

Œn a cincea zi a lunii ñ era Ón anul al cincilea al robiei Ómpăratului Ioiachin, ñ Cuv‚ntul Domnului a vorbit lui Ezechiel, fiul lui Buzi, preotul, Ón ţara Haldeilor, l‚ngă r‚ul Chebar; şi acolo a venit m‚na Domnului peste el.

M-am uitat, şi iată că a venit de la miazănoapte un v‚nt năpraznic, un nor gros, şi un snop de foc, care răsp‚ndea de jur Ómprejur o lumină strălucitoare, Ón mijlocul căreia lucea ca o aramă lustruită, care ieşea din mijlocul focului.

Tot Ón mijloc, se mai vedeau patru făpturi vii, a căror Ónfăţişare avea o asemănare omenească.

Fiecare din ele avea patru feţe, şi fiecare avea patru aripi.

Picioarele lor erau drepte, şi talpa picioarelor lor era ca a piciorului unui viţel, şi sc‚nteiau ca nişte aramă lustruită.

Sub aripi, de cele patru părţi ale lor, aveau nişte m‚ini de om; şi toate patru aveau feţe şi aripi.

Aripile lor erau prinse una de alta. Şi c‚nd mergeau, nu se Óntorceau Ón nici o parte, ci fiecare mergea drept Ónainte.

C‚t despre chipul feţelor lor era aşa: Ónainte, toate aveau o faţă de om; la dreapta lor, toate patru aveau c‚te o faţă de leu, la st‚nga lor, toate patru aveau c‚te o faţă de bou, iar Ónapoi, toate patru aveau c‚te o faţă de vultur.

Aripile fiecăreia erau Óntinse Ón sus, aşa că două din aripile lor ajungeau p‚nă la cele Ónvecinate, iar două le acopereau trupurile.

Fiecare mergea drept Ónainte, şi anume Óncotro le m‚na duhul să meargă, Óntr-acolo mergeau; iar Ón mersul lor nu se Óntorceau Ón nici o parte.

Œn mijlocul acestor făpturi vii era ceva ca nişte cărbuni de foc aprinşi, care ardeau; şi ceva ca nişte făclii umbla Óncoace şi Óncolo printre aceste făpturii vii; focul acesta arunca o lumină strălucitoare, şi din el ieşeau fulgere.

Făpturile vii Ónsă c‚nd alergau şi se Óntorceau, erau ca fulgerul.

Mă uitam la aceste făpturi vii, şi iată că pe păm‚nt, afară de făpturile vii, era o roată la fiecare din cele patru feţe ale lor.

Œnfăţişarea acestor roţi şi materialul din care erau făcute, păreau de hrisolit, şi toate patru aveau aceeaşi Óntocmire. Œnfăţişarea şi alcătuirea lor erau de aşa fel Ónc‚t fiecare roată părea că este Ón mijlocul unei alte roţi.

C‚nd mergeau, alergau pe toate cele patru laturi ale lor, şi nu se Óntorceau deloc Ón mersul lor.

Aveau nişte obezi de o Ónălţime Ónspăim‚ntătoare, şi pe obezile lor cele patru roţi erau pline cu ochi de jur Ómprejur.

C‚nd mergeau făpturile vii, mergeau şi roţile pe l‚ngă ele; şi c‚nd se ridicau făpturile vii de la păm‚nt, se ridicau şi roţile.

Unde le m‚na duhul să meargă, acolo mergeau, Óncotro voia duhul; şi Ómpreună cu ele se ridicau şi roţile, căci duhul făpturilor vii era Ón roţi.

C‚nd mergeau făpturile vii, mergeau şi roţile; c‚nd se opreau ele, se opreau şi roţile; c‚nd se ridicau de pe păm‚nt, se ridicau şi roţile; căci duhul făpturilor vii era Ón roţi.

Deasupra capetelor făpturilor vii era ceva ca o Óntindere a cerului, care semăna cu cristalul strălucitor, şi se Óntindea Ón aer sus peste capetele lor.

Sub cerul acesta, aripile lor stăteau drepte, Óntinse una spre alta, şi mai aveau fiecare c‚te două aripi, care le acopereau trupurile.

C‚nd umblau, am auzit v‚j‚itul aripilor lor ca v‚j‚itul unor ape mari, şi ca glasul Celui Atotputernic. C‚nd mergeau, era un vuiet gălăgios, ca al unei oştiri; iar c‚nd se opreau, Óşi lăsau aripile Ón jos.

Şi venea un vuiet care pornea de deasupra cerului Óntins peste capetele lor; iar c‚nd se opreau Óşi lăsau aripile Ón jos.

Deasupra cerului care era peste capetele lor, era ceva ca o piatră de safir, Ón chipul unui scaun de domnie; pe acest chip de scaun de domnie se vedea ca un chip de om, care şedea pe el.

Am mai văzut iarăşi o lucire de aramă lustruită ca nişte foc, Ónăuntrul căruia era omul acesta, şi care strălucea de jur Ómprejur; de la chipul rărunchilor lui p‚nă sus, şi de la chipul rărunchilor lui p‚nă jos, am văzut ca un fel de foc, şi de jur Ómprejur era Ónconjurat cu o lumină strălucitoare.

Ca Ónfăţişarea curcubeului, care sta Ón nor Óntr-o zi de ploaie, aşa era şi Ónfăţişarea acestei lumini strălucitoare, care-l Ónconjura. Astfel era arătarea slavei Domnului. C‚nd am văzut-o, am căzut cu faţa la păm‚nt, şi am auzit glasul Unuia care vorbea.