M-am uitat, şi iată că pe cerul care era deasupra capului heruvimilor era ceva ca o piatră de safir; deasupra lor se vedea ceva asemănător cu un chip de scaun de domnie.

Şi Domnul a zis omului aceluia Ómbrăcat Ón haine de in: ÑV‚ră-te Óntre roţile de sub heruvimi, umple-ţi m‚inile cu cărbunii aprinşi care sunt Óntre heruvimi, şi Ómprăştie-i peste cetate!î Şi el s-a v‚r‚t Óntre roţi sub ochii mei.

Heruvimii stăteau Ón partea dreaptă a casei, c‚nd s-a v‚r‚t omul acela Óntre roţi, iar norul a umplut curtea dinăuntru.

Atunci slava Domnului s-a ridicat de pe heruvimi, şi s-a Óndreptat spre pragul casei, aşa Ónc‚t Templul s-a umplut de nor, şi curtea s-a umplut de strălucirea slavei Domnului.

V‚j‚itul aripilor heruvimilor s-a auzit p‚nă la curtea de afară, ca glasul Dumnezeului Celui Atotputernic, c‚nd vorbeşte, C‚nd a poruncit deci omului aceluia Ómbrăcat Ón haina de in să ia foc dintre roţi, dintre heruvimi, omul acesta s-a dus şi s-a aşezat l‚ngă roţi.

Atunci un heruvim a Óntins m‚na Óntre heruvimi spre focul care era Óntre heruvimi; a luat foc, şi l-a pus Ón m‚inile omului aceluia Ómbrăcat cu haina de in. Şi omul acesta l-a luat, şi a ieşit afară.

La heruvimi se vedea ceva ca o m‚nă de om sub aripile lor.

M-am uitat, şi iată că l‚ngă heruvimi erau patru roţi; o roată l‚ngă un heruvim şi o roată l‚ngă celălalt heruvim; dar roţile acestea străluceau ca o piatră de hrisolit.

După Ónfăţişare, toate cele patru roţi aveau acelaşi chip; fiecare roată părea că este Ón mijlocul altei roţi.

C‚nd mergeau, mergeau de cele patru laturi ale lor, şi nu se Ónv‚rteau Ón mers, ci mergeau Óncotro mergea capul, fără să se Ónv‚rtească Ón mersul lor.

Tot trupul heruvimilor, spatele lor, m‚inile lor şi aripile lor, erau pline de ochi, ca şi cele patru roţi dimprejur.

Am auzit cu urechile mele că roţile erau chemate: ÑRoţi Ónv‚rtitoare.î Fiecare avea patru feţe; faţa celui dint‚i era o faţă de heruvim, faţa celui de al doilea o faţă de om, a celui de al treilea o faţă de leu, şi a celui de al patrulea o faţă de vultur.

Şi heruvimii s-au ridicat. Erau făpturile vii pe care le văzusem l‚ngă r‚ul Chebar.

C‚nd mergeau heruvimii, mergeau şi roţile cu ei, şi c‚nd Óşi Óntindeau heruvimii aripile ca să se Ónalţe de la păm‚nt, nici roţile nu se depărtau de ei.

C‚nd se opreau ei, se opreau şi ele, şi c‚nd se Ónălţau ei, se Ónălţau şi ele cu ei, căci duhul făpturilor vii era Ón ele.

Slava Domnului a plecat din pragul Templului, şi s-a aşezat pe heruvimi.

Heruvimii şi-au Óntins aripile, şi s-au Ónălţat de pe păm‚nt sub ochii mei; c‚nd au plecat ei, au plecat şi roţile cu ei. S-au oprit la intrarea porţii casei Domnului spre răsărit; şi slava Dumnezeului lui Israel era sus deasupra lor.

Erau făpturile vii, pe care le văzusem sub Dumnezeul lui Israel l‚ngă r‚ul Chebar, şi am băgat de seamă că erau heruvimi.

Fiecare avea patru feţe, fiecare avea patru aripi, şi sub aripile lor era ceva ca o m‚nă de om.

Dar feţele lor erau ca cele pe care le văzusem la r‚ul Chebar, cu aceeaşi Ónfăţişare: erau tot ei. Fiecare mergea drept Ónainte.