El mi-a zis: ÑFiul omului, stai Ón picioare, şi-ţi voi vorbi!î Cum mi-a vorbit aceste cuvinte, a intrat duh Ón mine, şi m-a făcut să stau pe picioare; şi am ascultat la Cel ce-mi vorbea.

El mi-a zis: ÑFiul omului, te trimit la copiii lui Israel, la aceste ,popoare Óndărătniceí, care s-au răzvrătit Ómpotriva Mea; ei şi părinţii lor au păcătuit Ómpotriva Mea, p‚nă Ón ziua de azi.

Da, copiii aceştia la care te trimit, sunt neruşinaţi şi cu inima Ómpietrită. Tu să le spui: ,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu!í Fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, ñ căci sunt o casă de Óndărătnici ñ vor şti totuşi că Ón mijlocul lor este un prooroc.

Tu, fiu al omului, să nu te temi de ei, nici să nu te sperii de cuvintele lor; şi măcar că ei sunt nişte mărăcini şi spini l‚ngă tine, şi măcar că locuieşti Ómpreună cu nişte scorpii, totuşi nu te teme de cuvintele lor şi nu te Ónspăim‚nta de feţele lor, căci sunt o casă de Óndărătnici.

Ci să le spui cuvintele Mele, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta; căci sunt nişte Óndărătnici!

Tu, Ónsă, fiul omului, ascultă ce-ţi spun! Nu fi Óndărătnic, ca această casă de Óndărătnici! Deschide-ţi gura, şi măn‚ncă ce-ţi voi da!î M-am uitat, şi iată că o m‚nă era Óntinsă spre mine, şi ţinea o carte Ón chip de sul.

A desfăşurat-o Ónaintea mea, şi era scrisă şi pe dinăuntru şi pe din afară; Ón ea erau scrise bocete, pl‚ngeri şi gemete.