După ce s-a sf‚rşit lucrul acesta, căpeteniile s-au apropiat de mine, şi au zis: ÑPoporul lui Israel, preoţii şi Leviţii nu s-au despărţit de popoarele acestor ţări, şi au făcut ur‚ciunile lor, ale Canaaniţilor, Hetiţilor, Fereziţilor, Iebusiţilor, Amoniţilor, Moabiţilor, Egiptenilor şi Amoriţilor.

Căci şi-au luat neveste din fetele lor pentru ei şi pentru fiii lor, şi au amestecat neamul sf‚nt cu popoarele ţărilor acestora. Şi căpeteniile şi dregătorii au fost cei dint‚i care au săv‚rşit păcatul acesta.î C‚nd am auzit lucrul acesta, mi-am sf‚şiat hainele şi mantaua, mi-am smuls părul din cap şi perii din barbă, şi am stat jos m‚hnit.

Atunci s-au str‚ns la mine toţi cei ce se temeau de cuvintele Dumnezeului lui Israel, din pricina păcatului fiilor robiei. Şi eu, am stat jos m‚hnit, p‚nă la jertfa de seară.

Apoi, Ón clipa jertfei de seară, m-am sculat din smerirea mea, cu hainele şi mantaua sf‚şiate, am căzut Ón genunchi, am Óntins m‚inile spre Domnul, Dumnezeul meu, şi am zis: ÑDumnezeule, sunt uluit, şi mi-e ruşine, Dumnezeule, să-mi ridic faţa spre Tine. Căci fărădelegile noastre s-au Ónmulţit deasupra capetelor noastre, şi greşelile noastre au ajuns p‚nă la ceruri.

Din zilele părinţilor noştri, am fost foarte vinovaţi p‚nă Ón ziua de azi, şi din pricina fărădelegilor noastre am fost daţi, noi, Ómpăraţii noştri şi preoţii noştri, Ón m‚inile Ómpăraţilor străini, pradă sabiei, robiei, jafului, şi ruşinii care ne acoperă astăzi faţa.

Şi totuşi Domnul, Dumnezeul nostru, S-a Óndurat de noi, lăs‚ndu-ne c‚ţiva oameni scăpaţi, şi d‚ndu-ne un adăpost Ón locul Lui cel sf‚nt, ca să ne lumineze ochii şi să ne dea puţină răsuflare Ón mijlocul robiei noastre.

Căci suntem robi, dar Dumnezeu nu ne-a părăsit Ón robia noastră. A Óndreptat spre noi bunăvoinţa Ómpăraţilor Perşilor şi ei ne-au dat o nouă putere de viaţă, ca să putem zidi Casa Dumnezeului nostru, şi să-i dregem dăr‚măturile, făc‚ndu-ne astfel rost de un loc de adăpost Ón Iuda şi la Ierusalim.

Acum, ce să mai zicem noi după aceste lucruri, Dumnezeule? Căci am părăsit poruncile Tale, pe care ni le poruncisei prin robii Tăi proorocii, zic‚nd: ÑŢara Ón care intraţi s-o stăp‚niţi este o ţară Óntinată de necurăţiile popoarelor din aceste ţinuturi, de ur‚ciunile cu care au umplut-o, de la un capăt la altul, cu necurăţiile lor.

Să nu daţi deci pe fetele voastre după fiii lor, nici să nu luaţi pe fetele lor de neveste pentru fiii voştri, şi să nu vă pese niciodată nici de propăşirea lor nici de bună starea lor. Œn chipul acesta veţi ajunge tari, veţi m‚nca cele mai bune roade ale ţării, şi o veţi lăsa pe veci moştenire fiilor voştri.î După tot ce mi s-a Ónt‚mplat din pricina faptelor rele şi marilor greşeli pe care le-am făcut, măcar că, Tu, Dumnezeule, nu ne-ai pedepsit după fărădelegile noastre, se cuvine ca, acum, c‚nd ne-ai păstrat pe aceşti oameni scăpaţi, să Óncepem iarăşi să călcăm poruncile Tale, şi să ne Óncuscrim cu aceste popoare ur‚cioase? N-ar izbucni atunci iarăşi m‚nia Ta Ómpotriva noastră, p‚nă acolo Ónc‚t ne-ar nimici, fără să lase nici rămăşiţă nici robi izbăviţi?

Doamne, Dumnezeul lui Israel, Tu eşti drept; căci astăzi noi suntem o rămăşiţă de robi izbăviţi. Iată-ne Ónaintea Ta ca nişte vinovaţi, şi din această pricină nu putem sta Ónaintea Ta.î