Pavel, apostol nu de la oameni, nici printr-un om, ci prin Isus Hristos, şi prin Dumnezeu Tatăl, care L-a Ónviat din morţi, şi toţi fraţii care sunt Ómpreună cu mine, către Bisericile Galatiei: Har şi pace vouă de la Dumnezeu Tatăl, şi de la Domnul nostru Isus Hristos!

El S-a dat pe Sine Ónsuşi pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru şi Tatăl.

A Lui să fie slava Ón vecii vecilor! Amin.

Mă mir că treceţi aşa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos, la o altă Evanghelie.

Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sunt unii oameni care vă tulbură, şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos.

Dar chiar dacă noi Ónşine sau un Ónger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!

Cum am mai spus, o spun şi acum: dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie, deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema!

Caut eu oare, Ón clipa aceasta, să capăt bunăvoinţa oamenilor, sau bunăvoinţa lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş mai căuta să plac oamenilor, n-aş fi robul lui Hristos.

Fraţilor, vă mărturisesc că Evanghelia propovăduită de mine, nu este de ob‚rşie omenească; pentru că, n-am primit-o, nici n-am Ónvăţat-o de la vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Hristos.

Aţi auzit, Ón adevăr, care era purtarea mea de altădată, Ón religia Iudeilor. Cum, adică, prigoneam peste măsură de mult Biserica lui Dumnezeu, şi făceam prăpăd Ón ea; şi cum eram mai Ónaintat Ón religia Iudeilor dec‚t mulţi din neamul meu, de o v‚rstă cu mine. Eram Ónsufleţit de o r‚vnă nespus de mare pentru datinile strămoşeşti.

Dar c‚nd Dumnezeu ñ care m-a pus deoparte din p‚ntecele maicii mele, şi m-a chemat prin harul Său, ñ a găsit cu cale să descopere Ón mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc Óntre Neamuri, Óndată, n-am Óntrebat pe nici un om, nici nu m-am suit la Ierusalim la cei ce au fost apostoli Ónainte de mine, ci m-am dus Ón Arabia. Apoi m-am Óntors din nou la Damasc.

După trei ani, m-am suit la Ierusalim să fac cunoştinţă cu Chifa, şi am rămas la el cincisprezece zile.

Dar n-am văzut pe nici unul altul dintre apostoli, dec‚t pe Iacov, fratele Domnului.

Œn cele ce vă scriu, iată, Ónaintea lui Dumnezeu, nu mint.

După aceea m-am dus Ón ţinuturile Siriei şi Ciliciei.

Şi eram Óncă necunoscut la faţă Bisericilor lui Hristos, care sunt Ón Iudea.

Ele auzeau doar spun‚ndu-se: ÑCel ce ne prigonea odinioară, acum propovăduieşte credinţa, pe care căuta s-o nimicească odinioară.î Şi slăveau pe Dumnezeu din pricina mea.