Iosif nu s-a mai putut stăp‚ni Ónaintea tuturor celor ce-l Ónconjurau. Şi a strigat: ÑScoateţi afară pe toată lumea.î Şi n-a mai rămas nimeni cu Iosif, c‚nd s-a făcut cunoscut fraţilor săi.

A izbucnit Óntr-un pl‚ns aşa de tare că l-au auzit Egiptenii şi casa lui Faraon.

Iosif a zis fraţilor săi: ÑEu sunt Iosif! Mai trăieşte tatăl meu?î Dar fraţii lui nu i-au putut răspunde, aşa de Óncremeniţi rămăseseră Ónaintea lui.

Iosif a zis fraţilor săi: ÑApropiaţi-vă de mine.î Şi ei s-au apropiat. El a zis: ÑEu sunt fratele vostru Iosif, pe care l-aţi v‚ndut ca să fie dus Ón Egipt.

Acum, nu vă Óntristaţi şi nu fiţi m‚hniţi că m-aţi v‚ndut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viaţa m-a trimis Dumnezeu Ónaintea voastră.

Iată sunt doi ani de c‚nd b‚ntuie foametea Ón ţară; şi Óncă cinci ani, nu va fi nici arătură, nici seceriş.

Dumnezeu m-a trimis Ónaintea voastră ca să vă răm‚nă săm‚nţa vie Ón ţară, şi ca să vă păstreze viaţa printr-o mare izbăvire.

Aşa că nu voi m-aţi trimis aici, ci Dumnezeu; El m-a făcut ca un tată al lui Faraon, stăp‚n peste toată casa lui, şi c‚rmuitorul Óntregii ţări a Egiptului.

Grăbiţi-vă de vă suiţi la tatăl meu, şi spuneţi-i: ÑAşa a vorbit fiul tău Iosif: ,Dumnezeu m-a pus domn peste tot Egiptul; pogoară-te la mine şi nu zăbovi!

Vei locui Ón ţinutul Gosen, şi vei fi l‚ngă mine, tu, fiii tăi, şi fiii fiilor tăi, oile tale şi boii tăi, şi tot ce este al tău.

Acolo te voi hrăni, căci vor mai fi Óncă cinci ani de foamete; şi astfel nu vei pieri, tu, casa ta, şi tot ce este al tău.

Voi vedeţi cu ochii voştri, şi fratele meu Beniamin vede cu ochii lui că eu Ónsumi vă vorbesc.

Istorisiţi tatălui meu toată slava pe care o am Ón Egipt, şi tot ce aţi văzut; şi aduceţi aici c‚t mai cur‚nd pe tatăl meu.î El s-a aruncat pe g‚tul fratelui său Beniamin, şi a pl‚ns; şi Beniamin a pl‚ns şi el pe g‚tul lui.

A Ómbrăţişat de asemenea pe toţi fraţii lui, pl‚ng‚nd. După aceea, fraţii lui au stat de vorbă cu el.

S-a răsp‚ndit vestea Ón casa lui Faraon că au venit fraţii lui Iosif; lucrul acesta a plăcut lui Faraon şi slujitorilor lui.

Faraon a zis lui Iosif: ÑSpune fraţilor tăi: ,Iată ce să faceţi: ,Œncărcaţi-vă dobitoacele, şi plecaţi Ón ţara Canaanului; luaţi pe tatăl vostru şi familiile voastre, şi veniţi la mine. Eu vă voi da ce este mai bun Ón ţara Egiptului, şi veţi m‚nca grăsimea ţării.

Ai poruncă să le spui: ÑAşa să faceţi! Luaţi-vă din ţara Egiptului care pentru pruncii voştri şi pentru nevestele voastre; aduceţi pe tatăl vostru, şi veniţi.

Să nu vă pară rău de ceea ce veţi lăsa; căci tot ce este mai bun Ón ţara Egiptului va fi pentru voi.î Fiii lui Israel au făcut aşa. Iosif le-a dat care, după porunca lui Faraon; le-a dat şi merinde pentru drum.

Le-a dat la toţi haine de schimb, iar lui Beniamin i-a dat trei sute de sicli de argint şi cinci haine de schimb.

Tatălui său i-a trimis zece măgari Óncărcaţi cu ce era mai bun Ón Egipt, şi zece măgăriţe Óncărcate cu gr‚u, p‚ine şi merinde, pentru ca să aibă pe drum.

Apoi a dat drumul fraţilor săi, care au plecat; şi le-a zis: ÑSă nu vă certaţi pe drum.î Ei au ieşit din Egipt, şi au ajuns Ón ţara Canaanului, la tatăl lor Iacov.

Şi i-au spus: ÑIosif tot mai trăieşte, şi chiar el c‚rmuieşte toată ţara Egiptului.î Dar inima lui Iacov a rămas rece, pentru că nu-i credea.

C‚nd i-au istorisit Ónsă tot ce le spusese Iosif, şi a văzut carele pe care le trimisese Iosif ca să-l ducă, duhul tatălui lor, Iacov, s-a Ónviorat.

Şi Israel a zis: ÑDestul! Fiul meu Iosif tot mai trăieşte! Vreau să mă duc să-l văd Ónainte de moarte.î