Œn adevăr, orice mare preot, luat din mijlocul oamenilor, este pus pentru oameni Ón lucrurile privitoare la Dumnezeu, ca să aducă daruri şi jertfe pentru păcate.

El poate fi Óngăduitor cu cei neştiutori şi rătăciţi, fiindcă şi el este cuprins de slăbiciune.

Şi, din pricina acestei slăbiciuni, trebuie să aducă jertfe at‚t pentru păcatele lui, c‚t şi pentru ale norodului.

Nimeni nu-şi ia cinstea aceasta singur, ci o ia dacă este chemat de Dumnezeu, cum a fost Aaron.

Tot aşa şi Hristos, nu Şi-a luat singur slava de a fi Mare Preot, ci o are de la Cel ce I-a zis: ÑTu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut.î Şi, cum zice iarăşi Óntr-alt loc: ÑTu eşti preot Ón veac, după r‚nduiala lui Melhisedec.î El este Acela care, Ón zilele vieţii Sale păm‚nteşti, aduc‚nd rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrimi către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte, şi fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui, măcar că era Fiu, a Ónvăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit.

Şi după ce a fost făcut desăv‚rşit, S-a făcut pentru toţi cei ce-L ascultă, urzitorul unei m‚ntuiri veşnice, căci a fost numit de Dumnezeu: Mare Preot Ñdupă r‚nduiala lui Melhisedec.î Asupra celor de mai sus avem multe de zis, şi lucruri grele de t‚lcuit; fiindcă v-aţi făcut greoi la pricepere.

Œn adevăr, voi care de mult trebuia să fiţi Ónvăţători, aveţi iarăşi trebuinţă de cineva să vă Ónveţe cele dint‚i adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu, şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare.

Şi oricine nu se hrăneşte dec‚t cu lapte, nu este obişnuit cu cuv‚ntul despre neprihănire, căci este un prunc.

Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin Óntrebuinţare, să deosebească binele şi răul.