Trimiteţi miei c‚rmuitorului ţării, trimiteţi-i din Sela, prin pustie, la muntele fiicei Sionului!

Ca o pasăre fugară, izgonită din cuib, aşa vor fi fiicele Moabului, la trecerea Arnonului. ñ Şi vor zice: ÑSfătuieşte, mijloceşte, acoperă-ne ziua Ón amiaza mare cu umbra ta, ca noaptea neagră, ascunde pe cei ce sunt urmăriţi, nu da pe faţă pe cei fugiţi!

Lasă să locuiască pentru o vreme la tine cei goniţi din Moab, fii un loc de scăpare pentru ei Ómpotriva pustiitorului! Căci apăsarea va Ónceta, pustiirea se va sf‚rşi, cel ce calcă ţara Ón picioare va pieri.

Şi atunci un scaun de domnie se va Óntări prin Óndurare; şi se va vedea şez‚nd cu credincioşie, Ón casa lui David, un judecător, prieten al dreptului şi plin de r‚vnă pentru dreptate. ñ ,Auzim Óng‚mfarea m‚ndrului Moab, fudulia şi fala lui, trufia şi lăudăroşia lui.î De aceea geme Moabul pentru Moab, toţi gem; suspinaţi pe dăr‚măturile Chir-Haresetului, ad‚nc m‚hniţi; căci c‚mpiile Hesbonului l‚ncezesc; stăp‚nii neamurilor au sfăr‚mat butucii viei din Sibma, care se Óntindeau p‚nă la Iaezer, şi se Ónc‚lceau prin pustie: mlădiţele ei se Óntindeau şi treceau dincolo de mare.

De aceea pl‚ng pentru via din Sibma, ca pentru Iaezer; vă ud cu lacrimile mele, Hesbonule şi Eleale! Căci peste culesul roadelor voastre şi peste secerişul vostru a căzut un strigăt de război!

S-a dus bucuria şi veselia din c‚mpii! Şi Ón vii, nu mai sunt c‚ntece, nu mai sunt veselii! Nimeni nu mai calcă vinul Ón teascuri. ñ ÑAm făcut să Ónceteze strigătele de bucurie la cules.

De aceea Ómi pl‚nge sufletul pentru Moab ca o harfă şi inima pentru Chir-Hares; şi c‚nd se va arăta Moabul, obosindu-se pe Ónălţimi şi va intra Ón locaşul său cel sf‚nt să se roage, nu va putea să capete nimic!î ñ Acesta este cuv‚ntul, pe care l-a rostit Domnul de multă vreme asupra Moabului.

Iar acum Domnul vorbeşte, şi zice: ÑŒn trei ani, ca anii unui simbriaş, slava Moabului va fi dispreţuită, Ómpreună cu toată această mare mulţime; şi ce va răm‚ne, va fi puţin lucru, aproape nimic.î