Œn vremea aceea, Ezechia a fost bolnav pe moarte. Proorocul Isaia, fiul lui Amoţ, a venit la el, şi i-a zis: ÑAşa vorbeşte Domnul: ,Pune-ţi Ón r‚nduială casa, căci vei muri, şi nu vei mai trăi.î Ezechia s-a Óntors cu faţa la perete, şi a făcut Domnului următoarea rugăciune: ÑDoamne, adu-Ţi aminte că am umblat Ónaintea Ta cu credincioşie şi inimă curată, şi am făcut ce este bine Ónaintea Ta!î Şi Ezechia a vărsat multe lacrimi.

Atunci cuv‚ntul Domnului a vorbit lui Isaia astfel: ÑDu-te, şi spune lui Ezechia: ,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul tatălui tău David: ,Am auzit rugăciunea ta şi am văzut lacrimile tale. Iată că voi mai adăuga Óncă cincisprezece ani la zilele vieţii tale.

Te voi izbăvi pe tine şi cetatea aceasta, din m‚na Ómpăratului Asiriei; voi ocroti cetatea aceasta.

Şi iată semnul din partea Domnului după care vei cunoaşte că Domnul va Ómplini cuv‚ntul pe care l-a rostit: voi Óntoarce Ónapoi cu zece trepte umbra treptelor cu care s-a pogor‚t soarele pe cadranul lui Ahaz.î Şi soarele s-a dat Ónapoi cu zece trepte de pe treptele pe care se pogor‚se.

C‚ntarea lui Ezechia, Ómpăratul lui Iuda, cu prilejul bolii şi Ónsănătoşirii lui.

ÑZiceam: ,Œn cei mai buni ani ai vieţii mele trebuie să mă duc la porţile locuinţei morţilor! Sunt pedepsit cu pierderea celorlalţi ani ai mei, care-mi mai răm‚n!

Ziceam: ,Nu voi mai vedea pe Domnul, pe Domnul, Ón păm‚ntul celor vii; nu voi mai vedea pe nici un om Ón locuinţa morţilor!

Locuinţa mea este luată şi mutată de la mine, ca o colibă de păstori. Œmi simt firul vieţii tăiat ca de un ţesător, care m-ar rupe din ţesătura lui. P‚nă diseară Ómi vei pune capăt.

Am strigat p‚nă dimineaţa; ca un leu, Ómi zdrobise toate oasele! P‚nă diseară Ómi vei pune capăt.

Ciripeam ca o r‚ndunea, croncăneam ca un cocor, şi gemeam ca o porumbiţă. Ochii-mi priveau topiţi spre cer: ,Doamne, sunt Ón necaz, ajută-mă!í Ce să mai spun? El mi-a răspuns şi m-a ascultat. Acum voi umbla smerit p‚nă la capătul anilor mei, după ce am fost Óntristat astfel.

Doamne, prin Óndurarea Ta se bucură omul de viaţă, prin ea mai am şi eu suflare, căci Tu mă faci sănătos şi Ómi dai iarăşi viaţa.

Iată, chiar suferinţele mele erau spre m‚ntuirea mea; Tu ai găsit plăcere să-mi scoţi sufletul din groapa putrezirii. Căci ai aruncat Ónapoia Ta toate păcatele mele!

Căci nu locuinţa morţilor Te laudă, nu moartea Te măreşte, şi cei ce s-au pogor‚t Ón groapă nu mai nădăjduiesc Ón credincioşia Ta.

Ci cel viu, da, cel viu Te laudă, ca mine astăzi. Tatăl face cunoscut copiilor săi credincioşia Ta.

Domnul m-a m‚ntuit! De aceea, Ón toate zilele vieţii noastre vom suna din coardele instrumentelor noastre, Ón Casa Domnului.î Isaia zisese: ÑSă se aducă o turtă de smochine, şi s-o Óntindă peste bubă; şi Ezechia va trăi.î Şi Ezechia zisese: ÑDupă ce semn voi cunoaşte că mă voi sui la Casa Domnului?î