Book of Isaiah, глава 59 Isaiah, гл 59
Nu, m‚na Domnului nu este prea scurtă ca să m‚ntuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire Óntre voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L Ómpiedică să v-asculte!
Căci m‚inile vă sunt m‚njite de s‚nge, şi degetele de nelegiuiri; buzele voastre spun minciuni, şi limba voastră vorbeşte nelegiuiri.
Nici unuia nu-i place dreptatea, nici unul nu se judecă cu dreptate; ei se bizuiesc pe lucruri deşarte şi spun neadevăruri, zămislesc răul, şi nasc nelegiuirea.
Clocesc ouă de basilic şi ţes p‚nze de păianjen. Cine măn‚ncă din ouăle lor, moare; şi dacă se sparge vreunul, iese o năp‚rcă.
P‚nzele lor nu slujesc la facerea hainelor, şi nu pot să se acopere cu lucrarea lor; căci lucrările lor sunt nişte lucrări nelegiuite, şi Ón m‚inile lor sunt fapte de silnicie.
Picioarele lor aleargă spre rău, şi se grăbesc să verse s‚nge nevinovat; g‚ndurile lor sunt g‚nduri nelegiuite, prăpădul şi nimicirea sunt pe drumul lor.
Ei nu cunosc calea păcii, şi Ón căile lor nu este dreptate; apucă pe cărări sucite: oricine umblă pe ele, nu cunoaşte pacea. ñ De aceea hotăr‚rea de izbăvire este departe de noi şi m‚ntuirea nu ne ajunge. Aşteptăm lumina, şi iată Óntunericul, lucirea, şi umblăm Ón negură!
B‚jb‚im ca nişte orbi de-a lungul unui zid, b‚jb‚im ca cei ce n-au ochi, ne poticnim ziua Ón amiaza mare, ca noaptea, Ón mijlocul celor sănătoşi suntem ca nişte morţi.
Mormăim cu toţii ca nişte urşi, ne văităm ca nişte porumbei, aşteptăm izbăvirea, şi nu este, aşteptăm m‚ntuirea, şi ea este departe de noi.
Căci fărădelegile noastre sunt multe Ónaintea Ta, şi păcatele noastre mărturisesc Ómpotriva noastră; fărădelegile noastre sunt cu noi, şi ne cunoaştem nelegiuirile noastre.
Am fost vinovaţi şi necredincioşi faţă de Domnul, am părăsit pe Dumnezeul nostru; am vorbit cu apăsare şi răzvrătire, am cugetat şi vorbit cuvinte mincinoase; şi astfel izbăvirea s-a Óntors Óndărăt, şi m‚ntuirea a stat deoparte; căci adevărul s-a poticnit Ón piaţa de obşte şi neprihănirea nu poate să se apropie.
Adevărul s-a făcut nevăzut, şi cel ce se depărtează de rău este jefuit. Domnul vede, cu privirea m‚nioasă, că nu mai este nici o neprihănire.
El vede că nu este nici un om, şi Se miră că nimeni nu mijloceşte. Atunci braţul Lui Œi vine Ón ajutor, şi neprihănirea Lui Œl sprijineşte.
Se Ómbracă cu neprihănire ca şi cu o platoşă, Œşi pune pe cap coiful m‚ntuirii; ia răzbunarea ca o haină, şi Se acoperă cu gelozia ca şi cu o manta.
El va răsplăti fiecăruia după faptele lui, va da potrivnicilor Săi m‚nia, va Óntoarce la fel vrăjmaşilor săi, şi va da ostroavelor plata cuvenită!
Atunci se vor teme de Numele Domnului cei de la apus, şi de slava Lui cei de la răsăritul soarelui; c‚nd va năvăli vrăjmaşul ca un r‚u, Duhul Domnului Ól va pune pe fugă.
ÑDa, va veni un Răscumpărător pentru Sion, pentru cei ai lui Iacov, care se vor Óntoarce de la păcatele lor, zice Domnul.
ÑŞi iată legăm‚ntul Meu, cu ei, zice Domnul: ,Duhul Meu, care Se odihneşte peste tine, şi cuvintele Mele, pe care le-am pus Ón gura ta, nu se vor mai depărta din gura ta, nici din gura copiilor tăi, nici din gura copiilor copiilor tăi, de acum şi p‚nă-n veac, zice Domnul.î