Œn anul morţii Ómpăratului Ozia, am văzut pe Domnul şez‚nd pe un scaun de domnie foarte Ónalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul.

Serafimii stăteau deasupra Lui, şi fiecare avea şase aripi: cu două Óşi acopereau faţa, cu două Óşi acopereau picioarele, şi cu două zburau.

Strigau unul la altul, şi ziceau: ÑSf‚nt, sf‚nt, sf‚nt este Domnul oştirilor! Tot păm‚ntul este plin de mărirea Luiî!

Şi se zguduiau uşiorii uşii de glasul care răsuna, şi casa s-a umplut de fum.

Atunci am zis: ÑVai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc Ón mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Œmpăratul, Domnul oştirilor!î Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins Ón m‚nă, pe care-l luase cu cleştele de pe altar.

Mi-a atins gura cu el, şi a zis: ÑIată, ating‚ndu-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este Óndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!î Am auzit glasul Domnului, Óntreb‚nd: ÑPe cine să trimit, şi cine va merge pentru Noi?î Eu am răspuns: ÑIată-mă, trimite-mă!î El a zis atunci: ÑDu-te şi spune poporului acestuia: ,Œntr-una veţi auzi şi nu veţi Ónţelege; Óntr-una veţi vedea, şi nu veţi pricepe!í Œmpietreşte inima acestui popor, fă-l tare de urechi, şi astupă-i ochii ca să nu vadă cu ochii, să n-audă cu urechile, să nu Ónţeleagă cu inima, să nu se Óntoarcă la Mine, şi să nu fie tămăduit.î Şi eu am Óntrebat: ÑP‚nă c‚nd, Doamne?î El a răspuns: ÑP‚nă c‚nd vor răm‚ne cetăţile pustii şi lipsite de locuitori; p‚nă c‚nd nu va mai fi nimeni Ón case, şi ţara va fi pustiită de tot; p‚nă va Óndepărta Domnul pe oameni, şi ţara va ajunge o mare pustie.

Şi chiar a zecea parte de va mai răm‚ne din locuitori, vor fi nimiciţi şi ei la r‚ndul lor. Dar, după cum terebintul şi stejarul Óşi păstrează butucul din rădăcină, c‚nd sunt tăiaţi, tot aşa, o săm‚nţă sf‚ntă se va naşte iarăşi din poporul acesta.î