ÑO! de ai despica cerurile, şi Te-ai pogorÓ, s-ar topi munţii Ónaintea Ta, ca de un foc care aprinde vreascurile, ca de un foc care face apa să dea Ón clocot! Ţi-ar cunoaşte atunci vrăjmaşii Numele, şi ar tremura neamurile Ónaintea Ta!

C‚nd ai făcut minuni la care nu ne aşteptam, Te-ai pogor‚t, şi munţii s-au zguduit Ónaintea Ta, cum niciodată nu s-a pomenit, nici nu s-a auzit vorbindu-se, şi cum nici n-a văzut vreodată ochiul aşa ceva: anume ca un alt dumnezeu afară de Tine să fi făcut asemenea lucruri pentru cei ce se Óncred Ón El.

Tu ieşi Ónaintea celor ce Ómplinesc cu bucurie dreptatea, celor ce umblă Ón căile Tale, şi Óşi aduc aminte de Tine. Dar Te-ai m‚niat, pentru că am păcătuit: vom suferi noi veşnic, sau putem fi m‚ntuiţi?

Toţi am ajuns ca nişte necuraţi, şi toate faptele noastre bune sunt ca o haină m‚njită. Toţi suntem ofiliţi ca o frunză, şi nelegiuirile noastre ne iau ca v‚ntul.

Nu este nimeni care să cheme Numele Tău, sau care să se trezească şi să se alipească de Tine: de aceea ne-ai ascuns Faţa Ta, şi ne laşi să pierim din pricina nelegiuirilor noastre.î Dar, Doamne, Tu eşti Tatăl nostru; noi suntem lutul, şi Tu olarul, care ne-ai Óntocmit: suntem cu toţii lucrarea m‚inilor Tale.

Nu Te m‚nia prea mult, Doamne, şi nu-Ţi aduce aminte Ón veci de nelegiuire! Priveşte dar, spre noi, căci toţi suntem poporul Tău.

Cetăţile Tale cele sfinte sunt pustii; Sionul este pustiu, Ierusalimul o pustietate!

Casa noastră cea sf‚ntă şi slăvită, Ón care părinţii noştri c‚ntau laudele Tale, a ajuns pradă flăcărilor, şi tot ce aveam mai scump a fost pustiit.

După toate acestea, Te vei opri Tu, Doamne? Vei tăcea Tu oare şi ne vei Óntrista nespus de mult?î