Era un om din muntele lui Efraim, numit Mica.

El a zis mamei sale: ÑCei o mie o sută de sicli de argint, care ţi s-au luat, şi pentru care ai blestemat chiar Ón auzul urechilor mele, argintul acesta este Ón m‚inile mele, eu Ól luasem.î Şi mama sa a zis: ÑBinecuv‚ntat să fie fiul meu de Domnul!î El a dat Ónapoi mamei sale cei o mie o sută sicli de argint; şi mama sa a zis: ÑŒnchin cu m‚na mea argintul acesta Domnului, ca să fac cu el fiului meu un chip cioplit şi un chip turnat; şi astfel ţi-l voi da Ónapoi.î El a dat argintul Ónapoi mamei sale. Mama sa a luat două sute sicli de argint, şi a dat argintul la argintar, care a făcut din el un chip cioplit şi un chip turnat. Chipurile au fost aduse Ón casa lui Mica.

Mica acesta avea o casă a lui Dumnezeu; a făcut un efod şi terafimi, şi a sfinţit pe unul din fiii lui ca preot.

Œn vremea aceea, nu era Ómpărat Ón Israel. Fiecare făcea ce-i plăcea.

Era un t‚năr Ón Betleemul lui Iuda, din familia lui Iuda; era Levit, şi locuia pentru o vreme acolo.

Omul acesta a plecat din cetatea Betleemul lui Iuda, să-şi caute o locuinţă potrivită. Urm‚ndu-şi drumul, a ajuns Ón muntele lui Efraim la casa lui Mica.

Mica i-a zis: ÑDe unde vii?î El i-a răspuns: ÑEu sunt Levit, din Betleemul lui Iuda, şi merg să-mi caut o locuinţă potrivită.î Mica i-a zis: ÑRăm‚i la mine; tu să-mi fii tată şi preot, şi eu Óţi voi da zece sicli de argint pe an, hainele de care vei avea nevoie, şi mijloace de trai.î Şi Levitul a intrat la el. S-a hotăr‚t astfel să răm‚nă la omul acesta, care a privit pe t‚năr ca pe unul din fiii lui.

Mica a sfinţit pe Levit, şi t‚nărul acesta i-a slujit ca preot şi a locuit Ón casa lui.

Şi Mica a zis: ÑAcum, ştiu că Domnul Ómi va face bine, fiindcă am ca preot pe Levitul acesta.î