ÑDomnul mi-a zis: ,Chiar dacă Moise şi Samuel s-ar Ónfăţişa Ónaintea Mea, tot n-aş fi binevoitor faţă de poporul acesta. Izgoneşte-l dinaintea Mea, ducă-se!

Şi dacă-ţi vor zice: ,Unde să ne ducem?í să le răspunzi: ,Aşa vorbeşte Domnul: ,La moarte cei sortiţi la moarte, la sabie cei sortiţi sabiei, la foamete cei sortiţi foametei, la robie, cei sortiţi robiei!

Căci voi trimite Ómpotriva lor patru feluri de nenorociri, zice Domnul: sabia, ca să-i ucidă, c‚inii ca să-i sf‚şie, păsările cerului şi fiarele păm‚ntului, ca să-i măn‚nce şi să-i nimicească.

Œi voi face de pomină pentru toate Ómpărăţiile păm‚ntului, din pricina lui Manase, fiul lui Ezechia, Ómpăratul lui Iuda, şi pentru tot ce a făcut el Ón Ierusalim.

Căci cine să aibă milă de tine, Ierusalime, cine să te pl‚ngă? Cine să meargă să te Óntrebe de sănătate?î ÑM-ai părăsit, zice Domnul, ai dat Ónapoi; de aceea Œmi Óntind m‚na Ómpotriva ta şi te nimicesc: sunt sătul de milă.

Œi v‚ntur cu lopata, la porţile ţării; Ói lipsesc de copii, pierd pe poporul Meu, căci nu s-au abătut de la căile lor.

Văduvele lor sunt mai multe dec‚t boabele de nisip din mare; peste mama t‚nărului, aduc un pustiitor ziua Ón amiaza mare; fac să cadă deodată peste ea necazul şi groaza.

Cea care născuse şapte fii t‚njeşte, Óşi dă sufletul; soarele ei apune c‚nd este Óncă ziuă: este roşie, acoperită de ruşine. Pe cei ce mai răm‚n, Ói dau pradă sabiei Ónaintea vrăjmaşilor lor, zice Domnul.î ÑVai de mine, mamă, că m-ai născut, pe mine, om de ceartă şi de pricină pentru toată ţara! Nu iau cu Ómprumut, nici nu dau cu Ómprumut, şi totuşi toţi mă blestemă!

Domnul a răspuns: ÑDa, vei avea un viitor fericit; da, voi sili pe vrăjmaş să te roage, la vreme de nenorocire şi la vreme de necaz!

Poate fierul să fr‚ngă fierul de la miazănoapte şi arama?

Averile şi comorile tale le voi da pradă fără despăgubire, din pricina tuturor păcatelor tale, pe tot ţinutul tău.

Te voi duce rob la vrăjmaşul tău Óntr-o ţară, pe care n-o cunoşti, căci focul m‚niei Mele s-a aprins şi arde peste voi!î ÑTu ştii tot, Doamne! Adu-ţi aminte de mine, nu mă uita, răzbună-mă pe prigonitorii mei! Nu mă lua, după Óndelunga Ta răbdare. G‚ndeşte-Te că sufăr ocara din pricina Ta!

C‚nd am primit cuvintele Tale, le-am Ónghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele, căci după Numele Tău sunt numit, Doamne, Dumnezeul oştirilor!

N-am şezut Ón adunarea celor ce petrec, ca să mă Ónveselesc cu ei: de frica puterii Tale, am stat singur la o parte, căci mă umplusei de m‚nie.

Pentru ce nu mai conteneşte suferinţa mea? Pentru ce mă ustură rana şi nu vrea să se vindece? Să fii Tu pentru mine ca un izvor Ónşelător, ca o apă, care seacă?î ÑDe aceea aşa vorbeşte Domnul: ,Dacă te vei lipi iarăşi de Mine, Óţi voi răspunde iarăşi, şi vei sta Ónaintea Mea; dacă vei despărţi ce este de preţ de ce este fără preţ, vei fi ca gura Mea. Ei să se Óntoarcă la tine, nu tu să te Óntorci la ei!

Te voi face pentru poporul acesta ca un zid tare de aramă; ei se vor război cu tine, dar nu te vor birui; căci Eu voi fi cu tine, ca să te scap şi să te izbăvesc, zice Domnul.î ÑTe voi izbăvi din m‚na celor răi, şi te voi scăpa din m‚na asupritorilor.î