ÑŒn vremea aceea, zice Domnul, se vor scoate din mormintele lor oasele Ómpăraţilor lui Iuda, oasele căpeteniilor lui, oasele preoţilor, oasele proorocilor, şi oasele locuitorilor Ierusalimului.

Le vor Óntinde Ón faţa soarelui, Ón faţa lunii, şi Ón faţa Óntregii oştiri a cerurilor, pe care i-au iubit ei, cărora le-au slujit, pe care i-au urmat, pe care i-au căutat şi Ónaintea cărora s-au Ónchinat. Nu le vor mai str‚nge, nici nu le vor mai Óngropa, şi se vor face gunoi pe păm‚nt.

Toţi cei ce vor răm‚ne din acest neam rău, vor dori mai degrabă moartea dec‚t viaţa, Ón toate locurile unde Ói voi izgoni, zice Domnul oştirilor.î ÑSpune-le: ,Aşa vorbeşte Domnul: ,Cine cade şi nu se mai scoală?í ,Sau cine se abate fără să se Óntoarcă iarăşi?î ÑPentru ce dar poporul acesta al Ierusalimului se lasă dus Ón necurmate rătăciri, stăruie Ón Ónşelătorie, şi nu vor să se Óntoarcă la Dumnezeu?

,Căci Eu sunt cu luare aminte, şi aud că ei nu vorbesc cum ar trebui; nici unul nu se căieşte de răutatea lui, şi nu zice: ,Ce am făcut?í Ci toţi Óşi Óncep din nou alergarea, ca un cal care se aruncă la luptă.

Chiar şi cocost‚rcul Óşi cunoaşte vremea pe ceruri; turtureaua, r‚ndunica şi cocorul Óşi păzesc vremea venirii lor; dar poporul Meu nu cunoaşte Legea Domnului!í Cum puteţi voi să ziceţi: ,Suntem Ónţelepţi, şi Legea Domnului este cu noi?í ÑCu adevărat, degeaba s-a pus la lucru pana mincinoasă a cărturarilor.

Œnţelepţii sunt daţi de ruşine, sunt uimiţi, sunt prinşi; căci au nesocotit Cuv‚ntul Domnului, şi ce Ónţelepciune au ei?

De aceea, pe nevestele lor le voi da altora, şi ogoarele lor altor stăp‚ni. Căci de la cel mai mic p‚nă la cel mai mare, toţi sunt lacomi de c‚ştig m‚rşav, de la prooroc p‚nă la preot, toţi Ónşeală!

Leagă Ón chip uşuratic rana fiicei poporului Meu, zic‚nd: ,Pace! Pace!í Şi totuşi pace nu este.

Vor fi daţi de ruşine, căci săv‚rşesc astfel de ur‚ciuni; nu roşesc, şi nu ştiu de ruşine; de aceea, vor cădea Ómpreună cu cei ce cad, şi vor fi răsturnaţi, c‚nd Ói voi pedepsi, zice Domnul.î ÑVreau să isprăvesc cu ei, zice Domnul. Nu vor mai fi struguri Ón vie, nici smochine Ón smochin, şi frunzele se vor vesteji. Le voi da celor ce vor trece peste ele.î ñ ÑPentru ce şedem jos?î ÑStr‚ngeţi-vă, şi haidem Ón cetăţile Óntărite, ca să pierim acolo! Căci Domnul, Dumnezeul nostru, ne sorteşte la moarte, ne dă să bem ape otrăvite, pentru că am păcătuit Ómpotriva Domnului.

Aşteptam pacea, şi nu vine nimic mai bun; o vreme de vindecare, şi iată groaza!î ñ ÑSforăitul cailor săi se aude dinspre Dan şi de vuietul nechezatului lor se cutremură toată ţara; vin, măn‚ncă ţara şi ce cuprinde ea, cetatea şi pe cei ce o locuiesc.î ÑCăci iată că trimit Óntre voi nişte şerpi, nişte basilici, Ómpotriva cărora nu este nici un desc‚ntec, şi vă vor muşca, zice Domnul.î ÑAş vrea să-mi alin durerea; dar mă doare inima Ón mine.

Iată, strigătele fiicei poporului meu răsună dintr-o ţară depărtată.î ÑNu mai este Domnul Ón Sion?î ÑNu mai este Ón ea Ómpăratul ei?î ñ ÑPentru ce M-au m‚niat ei cu chipurile lor cioplite, cu idoli străini?î ñ ÑSecerişul a trecut, vara s-a isprăvit, şi noi tot nu suntem m‚ntuiţi!î ñ ÑSunt zdrobit de durerea fiicei poporului meu, mă doare, m-apucă groaza.

Nu este nici un leac alinător Ón Galaad? Nu este nici un doctor acolo? Pentru ce nu se face dar vindecarea fiicei poporului meu?î ñ