Isus S-a dus la muntele Măslinilor.

Dar dis-de-dimineaţă, a venit din nou Ón Templu; şi tot norodul a venit la El. El a şezut jos, şi-i Ónvăţa.

Atunci cărturarii şi Fariseii I-au adus o femeie prinsă Ón preacurvie. Au pus-o Ón mijlocul norodului, şi au zis lui Isus: ÑŒnvăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar c‚nd săv‚rşea preacurvia.

Moise, Ón Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici?î Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească şi să-L poată Ónvinui. Dar Isus S-a plecat Ón jos, şi scria cu degetul pe păm‚nt.

Fiindcă ei nu Óncetau să-L Óntrebe, El S-a ridicat Ón sus, şi le-a zis: ÑCine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dint‚i cu piatra Ón ea.î Apoi S-a plecat iarăşi, şi scria cu degetul pe păm‚nt.

C‚nd au auzit ei cuvintele acestea, s-au simţit mustraţi de cugetul lor, şi au ieşit afară, unul c‚te unul, Óncep‚nd de la cei mai bătr‚ni, p‚nă la cei din urmă. Şi Isus a rămas singur cu femeia, care stătea Ón mijloc.

Atunci S-a ridicat Ón sus; şi, c‚nd n-a mai văzut pe nimeni dec‚t pe femeie, Isus i-a zis: ÑFemeie, unde sunt p‚r‚şii tăi? Nimeni nu te-a os‚ndit?î ÑNimeni, Doamneî, I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: ÑNici Eu nu te os‚ndesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti.î) Isus le-a vorbit din nou, şi a zis: ÑEu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla Ón Óntuneric, ci va avea lumina vieţii.î La auzul acestor vorbe, Fariseii I-au zis: ÑTu mărturiseşti despre Tine Ónsuţi: deci mărturia Ta nu este adevărată.î Drept răspuns, Isus le-a zis: ÑChiar dacă Eu mărturisesc despre Mine Ónsumi, totuşi mărturia Mea este adevărată; căci Eu ştiu de unde am venit şi unde Mă duc, dar voi nu ştiţi nici de unde vin nici unde Mă duc.

Voi judecaţi după Ónfăţişare; Eu nu judec pe nimeni.

Şi chiar dacă judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Tatăl, care M-a trimis, este cu Mine.

Œn Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată: deci despre Mine Ónsumi, mărturisesc Eu, şi despre Mine mărturiseşte şi Tatăl, care M-a trimis.î Ei I-au zis deci: ÑUnde este Tatăl Tău?î Isus a răspuns: ÑVoi nu Mă cunoaşteţi nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă M-aţi cunoaşte pe Mine, aţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu.î Isus a spus aceste cuvinte, pe c‚nd Ónvăţa pe norod Ón Templu, Ón locul unde era vistieria; şi nimeni n-a pus m‚na pe el, pentru că Óncă nu-I sosise ceasul.

Isus le-a mai spus: ÑEu Mă duc, şi Mă veţi căuta, şi veţi muri Ón păcatul vostru; acolo unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni.î Atunci Iudeii au zis: ÑDoar n-o avea de g‚nd să se omoare, de zice: ,Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni!î ÑVoi sunteţi de josî, le-a zis El; ÑEu sunt de sus: voi sunteţi din lumea aceasta, Eu nu sunt din lumea aceasta.

De aceea v-am spus că veţi muri Ón păcatele voastre; căci, dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri Ón păcatele voastre.î ÑCine eşti Tu?î I-au zis ei. Isus le-a răspuns: ÑCeea ce de la Ónceput vă spun că sunt.î Am multe de zis despre voi şi de os‚ndit Ón voi; dar Cel ce M-a trimis, este adevărat; şi Eu, ce am auzit de la El, aceea spun lumii.î Ei n-au Ónţeles că le vorbea despre Tatăl.

Isus deci le-a zis: ÑC‚nd veţi Ónălţa pe Fiul omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt, şi că nu fac nimic de la Mine Ónsumi, ci vorbesc după cum M-a Ónvăţat Tatăl Meu.

Cel ce M-a trimis, este cu Mine; Tatăl nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut.î Pe c‚nd vorbea Isus astfel, mulţi au crezut Ón El.

Şi a zis Iudeilor, care crezuseră Ón El: ÑDacă răm‚neţi Ón cuv‚ntul Meu, sunteţi Ón adevăr ucenicii Mei; veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.î Ei I-au răspuns: ÑNoi suntem săm‚nţa lui Avraam, şi n-am fost niciodată robii nimănui; cum zici Tu: ,Veţi fi slobozi!î ÑAdevărat, adevărat, vă spunî, le-a răspuns Isus, Ñcă, oricine trăieşte Ón păcat, este rob al păcatului.

Şi robul nu răm‚ne pururea Ón casă; fiul Ónsă răm‚ne pururea.

Deci, dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi.

Ştiu că sunteţi săm‚nţa lui Avraam; dar căutaţi să Mă omor‚ţi, pentru că nu pătrunde Ón voi cuv‚ntul Meu.

Eu spun ce am văzut la Tatăl Meu; şi voi faceţi ce aţi auzit de la tatăl vostru.î ÑTatăl nostruî, I-au răspuns ei, Ñeste Avraamî. Isus le-a zis: ÑDacă aţi fi copii ai lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam.

Dar acum căutaţi să Mă omor‚ţi, pe Mine, un om, care v-am spus adevărul, pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Aşa ceva Avraam n-a făcut.

Voi faceţi faptele tatălui vostru.î Ei I-au zis: ÑNoi nu suntem copii născuţi din curvie; avem un singur Tată: pe Dumnezeu.î Isus le-a zis: ÑDacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-aţi iubi şi pe Mine, căci Eu am ieşit şi vin de la Dumnezeu: n-am venit de la Mine Ónsumi, ci El M-a trimis.

Pentru ce nu Ónţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuv‚ntul Meu.

Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să Ómpliniţi poftele tatălui vostru. El de la Ónceput a fost ucigaş; şi nu stă Ón adevăr, pentru că Ón el nu este adevăr. Ori de c‚te ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.

Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi.

Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeţi?

Cine este din Dumnezeu, ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu.î Iudeii I-au răspuns: ÑNu zicem noi bine că eşti Samaritean, şi că ai drac?î ÑN-am dracî le-a răspuns Isus; Ñci Eu cinstesc pe Tatăl Meu, dar voi nu Mă cinstiţi.

Eu nu caut slava Mea; este Unul care o caută şi care judecă.

Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă păzeşte cineva cuv‚ntul Meu, Ón veac nu va vedea moartea.î ÑAcumî, I-au zis Iudeii, Ñvedem bine că ai drac; Avraam a murit, proorocii de asemenea au murit, şi tu zici: ,Dacă păzeşte cineva cuv‚ntul Meu, Ón veac nu va gusta moartea.í Doar n-ai fi Tu mai mare dec‚t părintele nostru Avraam, care a murit? Şi dec‚t proorocii, care de asemenea au murit? Cine te crezi Tu că eşti?î Isus a răspuns: ÑDacă Mă slăvesc Eu Ónsumi, slava Mea nu este nimic; Tatăl Meu Mă slăveşte, El, despre care voi ziceţi că este Dumnezeul vostru; şi totuşi nu-L cunoaşteţi. Eu Œl cunosc bine; şi dacă aş zice că nu-L cunosc, aş fi şi Eu un mincinos ca voi. Dar Ól cunosc şi păzesc Cuv‚ntul Lui.

Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea: a văzut-o şi s-a bucurat.î ÑN-ai nici cincizeci ce aniî, I-au zis Iudeii, Ñşi ai văzut pe Avraam!î Isus le-a zis: ÑAdevărat, adevărat, vă spun că, mai Ónainte ca să se nască Avraam, sunt Eu.î La auzul acestor vorbe, au luat pietre ca să arunce Ón El. Dar Isus S-a ascuns, şi a ieşit din Templu, trec‚nd prin mijlocul lor. Şi aşa a plecat din Templu.