Era Ón ţara Uţ un om care se numea Iov. Şi omul acesta era fără prihană şi curat la suflet. El se temea de Dumnezeu, şi se abătea de la rău.

I s-au născut şapte fii şi trei fete.

Avea şapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgăriţe, şi un foarte mare număr de slujitori. Şi omul acesta era cel mai cu vază din toţi locuitorii Răsăritului.

Fiii săi se duceau unii la alţii, şi dădeau, r‚nd pe r‚nd, c‚te un ospăţ. Şi pofteau şi pe cele trei surori ale lor să măn‚nce şi să bea Ómpreună cu ei.

Şi, după ce treceau zilele de ospăţ, Iov chema şi sfinţea pe fiii săi: se scula dis-de-dimineaţă şi aducea pentru fiecare din ei c‚te o ardere de tot. Căci zicea Iov: ÑPoate că fiii mei au păcătuit şi au supărat pe Dumnezeu Ón inima lor.î Aşa avea Iov obicei să facă.

Fiii lui Dumnezeu au venit Óntr-o zi de s-au Ónfăţişat Ónaintea Domnului. Şi a venit şi Satana Ón mijlocul lor.

Domnul a zis Satanei: ÑDe unde vii?î Şi Satana a răspuns Domnului: ÑDe la cutreierarea păm‚ntului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.î Domnul a zis Satanei: ÑAi văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe păm‚nt. Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău.î Şi Satana a răspuns Domnului: ÑOare degeaba se teme Iov de Dumnezeu?

Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui şi tot ce este al lui? Ai binecuv‚ntat lucrul m‚inilor lui, şi turmele lui acoperă ţara.

Dar ia Óntinde-Ţi m‚na, şi atinge-te de tot ce are, şi sunt Óncredinţat că Te va blestema Ón faţă.î Domnul a zis Satanei: ÑIată, Óţi dau pe m‚nă tot ce are, numai asupra lui să nu Óntinzi m‚na.î Şi Satana a plecat dinaintea Domnului.

Œntr-o zi, pe c‚nd fiii şi fiicele lui Iov m‚ncau şi beau vin Ón casa fratelui lor celui Ónt‚i-născut, a venit la Iov un sol, care a zis: ÑBoii arau şi măgăriţele păşteau l‚ngă ei.

Şi s-au aruncat nişte Sabeeni asupra lor, i-au luat, şi au trecut pe slujitori prin ascuţişul sabiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.î Pe c‚nd vorbea el Óncă, a venit un altul şi a zis: ÑFocul lui Dumnezeu a căzut din cer, şi a aprins oile şi pe slujitorii tăi, şi i-a ars de tot. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.î Pe c‚nd vorbea el Óncă, a venit un altul şi a zis: ÑNişte Haldeeni, Ónşiraţi Ón trei cete, s-au aruncat asupra cămilelor, le-au luat şi au trecut pe slujitori prin ascuţişul sabiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.î Pe c‚nd vorbea el Óncă, a venit un altul şi a zis: ÑFiii tăi şi fiicele tale m‚ncau şi beau vin Ón casa fratelui lor Ónt‚i-născut.

Şi deodată, a venit un v‚nt mare de dincolo de pustie, şi a izbit Ón cele patru colţuri ale casei: Casa s-a prăbuşit peste tineri, şi au murit. Şi am scăpat numai eu, ca să-ţi dau de ştire.î Atunci Iov s-a sculat, şi-a sf‚şiat mantaua, şi şi-a tuns capul. Apoi, arunc‚ndu-se la păm‚nt, s-a Ónchinat, şi a zis: ÑGol am ieşit din p‚ntecele mamei mele, şi gol mă voi Óntoarce Ón s‚nul păm‚ntului. Domnul a dat, şi Domnul a luat, ñ binecuv‚ntat fie Numele Domnului!î Œn toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc, şi n-a vorbit nimic necuviincios Ómpotriva lui Dumnezeu.