Ţofar din Naama a luat cuv‚ntul şi a zis: ÑSă răm‚nă această năvală de cuvinte fără răspuns, şi să creadă limbutul că are dreptate?

Vor face vorbele tale deşarte pe oameni să tacă? Şi-ţi vei bate joc de alţii, fără să te facă cineva de ruşine?

Tu zici: ,Felul meu de a vedea este drept, şi sunt curat Ón ochii Tăi.í ñ A! de ar vrea Dumnezeu să vorbească, de Şi-ar deschide buzele să-ţi răspundă, şi de ţi-ar descoperi tainele Ónţelepciunii Lui, ale Ónţelepciunii Lui nemărginite, ai vedea atunci că nu-ţi răsplăteşte totuşi după fărădelegea ta.

Poţi spune tu că poţi pătrunde ad‚ncimile lui Dumnezeu, că poţi ajunge la cunoştinţa desăv‚rşită a Celui Atotputernic?

C‚t cerurile-i de Ónaltă: ce poţi face? Mai ad‚ncă dec‚t Locuinţa morţilor: ce poţi şti?

Œntinderea ei este mai lungă dec‚t păm‚ntul, şi mai lată dec‚t marea.

Dacă apucă, dacă Ónchide şi cheamă El la judecată, cine-L poate opri?

Căci El cunoaşte pe făcătorii de rele, vede uşor pe vinovaţi.

Omul dimpotrivă, are minte de nebun, şi s-a născut ca m‚nzul unui măgar sălbatic!

Tu, Óndreaptă-ţi inima spre Dumnezeu, Óntinde-ţi m‚inile spre El.

Depărtează-te de fărădelege, şi nu lăsa nedreptatea să locuiască Ón cortul tău.

Şi atunci, Óţi vei ridica fruntea fără teamă, vei fi tare şi fără frică; Óţi vei uita suferinţele, şi-ţi vei aduce aminte de ele ca de nişte ape care s-au scurs.

Zilele tale vor străluci mai tare dec‚t soarele la amiază, Óntunericul tău va fi ca lumina dimineţii.

Vei fi plin de Óncredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zadarnică. Te vei uita Ón jurul tău, şi vei vedea că te poţi odihni liniştit.

Te vei culca şi nimeni nu te va tulbura, şi mulţi vor umbla după bunăvoinţa ta.

Dar ochii celor răi se vor topi; ei n-au loc de scăpare: moartea, iată nădejdea lor!î