Făcusem un legăm‚nt cu ochii mei, şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare.

Dar ce soartă mi-a păstrat Dumnezeu de sus? Ce moştenire mi-a trimis Cel Atotputernic din ceruri?

Pieirea nu-i oare pentru cel rău, şi nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege?

N-a cunoscut Dumnezeu căile mele? Nu mi-a numărat El toţi paşii mei?

Dacă am umblat cu minciuna, de mi-a alergat piciorul după Ónşelăciune: să mă c‚ntărească Dumnezeu Ón cumpăna celor fără prihană, şi-mi va vedea neprihănirea!

De mi s-a abătut pasul de pe calea cea dreaptă, de mi-a urmat inima ochii, de s-a lipit vreo Óntinăciune de m‚inile mele, atunci eu să seamăn şi altul să secere, şi odraslele mele să fie dezrădăcinate!

Dacă mi-a fost amăgită inima de vreo femeie, dacă am p‚ndit la uşa aproapelui meu, atunci nevasta mea să macine pentru altul, şi s-o necinstească alţii!

Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători, un foc care mistuie p‚nă la nimicire, şi care mi-ar fi prăpădit toată bogăţia.

De aş fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele, c‚nd se certau cu mine, ce aş putea să fac, c‚nd se ridică Dumnezeu? Ce aş putea răspunde c‚nd pedepseşte El?

Cel ce m-a făcut pe mine Ón p‚ntecele mamei mele, nu l-a făcut şi pe el? Oare nu ne-a Óntocmit acelaşi Dumnezeu Ón p‚ntecele mamei?

Dacă n-am dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topească de pl‚ns ochii văduvei, dacă mi-am m‚ncat singur p‚inea, fără ca orfanul să-şi fi avut şi el partea lui din ea, eu, care din tinereţe l-am crescut ca un tată, eu, care de la naştere am sprijinit pe văduvă; dacă am văzut pe cel nenorocit duc‚nd lipsă de haine, pe cel lipsit neav‚nd Ónvelitoare, fără ca inima lui să mă fi binecuv‚ntat, fără să fi fost Óncălzit de l‚na mieilor mei; dacă am ridicat m‚na Ómpotriva orfanului, pentru că mă simţeam sprijinit de judecători; atunci, să mi se dezlipească umărul de la Óncheietură, să-mi cadă braţul şi să se sfăr‚me!

Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu, şi nu puteam lucra astfel din pricina măreţiei Lui.

Dacă mi-am pus Óncrederea Ón aur, dacă am zis aurului: ,Tu eşti nădejdea meaí; dacă m-am Óng‚mfat de mărimea averilor mele, de mulţimea bogăţiilor pe care le dob‚ndisem; dacă am privit soarele c‚nd strălucea, luna c‚nd Ónainta măreaţă, şi dacă mi s-a lăsat amăgită inima Ón taină, dacă le-am aruncat sărutări, duc‚ndu-mi m‚na la gură: şi aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători, căci m-aş fi lepădat de Dumnezeul cel de sus!

Dacă m-am bucurat de nenorocirea vrăjmaşului meu, dacă am sărit de bucurie c‚nd l-a atins nenorocirea, eu, care n-am dat voie limbii mele să păcătuiască, să-i ceară moartea cu blestem; dacă nu ziceau oamenii din cortul meu: ,Unde este cel ce nu s-a săturat din carnea lui?í Dacă petrecea străinul noaptea afară, dacă nu mi-aş fi deschis uşa să intre călătorul; dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca oamenii, şi mi-am Ónchis nelegiuirile Ón s‚n, pentru că mă temeam de mulţime, pentru că mă temeam de dispreţul familiilor, ţin‚ndu-mă deoparte şi necutez‚nd să-mi trec pragulÖ Oh! de aş găsi pe cineva să m-asculte! Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic! Cine-mi va da pl‚ngerea iscălită de potrivnicul meu?

Ca să-i port scrisoarea pe umăr, s-o leg de fruntea mea ca o cunună; să-i dau socoteală de toţi paşii mei, să mă apropii de el ca un domn.

Dacă păm‚ntul meu strigă Ómpotriva mea, şi dacă brazdele lui varsă lacrimi; dacă i-am m‚ncat roada fără s-o fi plătit, şi dacă am Óntristat sufletul vechilor lui stăp‚ni: atunci să crească spini din el Ón loc de gr‚u, şi neghină Ón loc de orz!î Sf‚rşitul cuvintelor lui Iov.