Ştii tu c‚nd Óşi fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice c‚nd fată?

Numeri tu lunile Ón care sunt Ónsărcinate, şi cunoşti tu vremea c‚nd nasc?

Ele se pleacă, fată puii, şi scapă iute de durerile lor.

Puii lor prind vlagă şi cresc sub cerul slobod, pleacă, şi nu se mai Óntorc la ele.

Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu-l de orice legătură?

I-am dat ca locuinţă pustiul, şi păm‚ntul sărac ca locaş.

El r‚de de zarva cetăţilor, Străbate munţii ca să-şi găsească hrana, şi umblă după tot ce este verde.

Vrea bivolul sălbatic să fie Ón slujba ta? Şi stă el noaptea la ieslea ta?

Œl poţi lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi?

Te Óncrezi tu Ón el, pentru că puterea lui este mare? Şi-i laşi tu grija lucrărilor tale?

Te laşi tu pe el, pentru căratul roadelor tale, ca să le str‚ngă Ón aria ta?

Aripa struţului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa şi penişul berzei.

Dar struţoaica Óşi Óncredinţează păm‚ntului ouăle, şi le lasă să se Óncălzească Ón nisip.

Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de c‚mp le poate călca Ón picioare.

Este aspră cu puii săi de parcă nici n-ar fi ai ei. Că s-a trudit degeaba, nu-i pasă nicidecum!

Căci Dumnezeu nu i-a dat Ónţelepciune, şi nu i-a făcut parte de pricepere.

C‚nd se scoală şi porneşte, r‚de de cal şi de călăreţul lui.

Tu dai putere calului, şi-i Ómbraci g‚tul cu o coamă ce f‚lf‚ie?

Tu-l faci să sară ca lăcusta? Nechezatul lui puternic răsp‚ndeşte groaza.

Scurmă păm‚ntul, şi, m‚ndru de puterea lui, se aruncă asupra celor Ónarmaţi; Óşi bate joc de frică, nu se teme, şi nu se dă Ónapoi dinaintea sabiei.

Z‚ngăneşte tolba cu săgeţi pe el, suliţa şi lancea strălucesc, fierbe de aprindere, măn‚ncă păm‚ntul, n-are ast‚mpăr c‚nd răsună tr‚mbiţa.

La sunetul tr‚mbiţei parcă zice: ,Œnainte!í De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet ai căpeteniilor şi strigătele de luptă.

Oare prin priceperea ta Óşi ia uliul zborul, şi Óşi Óntinde aripile spre miazăzi?

Oare din porunca ta se Ónalţă vulturul, şi Óşi aşează cuibul pe Ónălţimi?

El locuieşte Ón st‚nci, acolo Óşi are locuinţa, pe v‚rful zimţat al st‚ncilor şi pe v‚rful munţilor.

De acolo descoperă el prada, şi Óşi cufundă privirile Ón depărtare după ea.

Puii lui Ói beau s‚ngele; şi acolo unde sunt hoituri, acolo-i şi vulturul.