Poţi tu să prinzi Leviatanul cu undiţa? Sau să-i legi limba cu o funie?

Œi vei putea petrece papura prin nări? Sau să-i străpungi cu un c‚rlig falca?

Œţi va face el multe rugăminţi? Œţi va vorbi el cu un glas dulce?

Va face el un legăm‚nt cu tine. ca să-ţi fie rob pe vecie?

Te vei juca tu cu el ca şi cu o pasăre? Œl vei lega tu, ca să-ţi Ónveseleşti fetele?

Fac pescarii negoţ cu el? Œl Ómpart ei Óntre negustori?

Œi vei acoperi pielea cu ţepuşe, şi capul cu căngi?

Ridică-ţi numai m‚na Ómpotriva lui, şi nu-ţi va mai veni gust să-l loveşti.

Iată că eşti Ónşelat Ón aşteptarea ta de a-l prinde: numai să-l vezi, şi cazi la păm‚nt!

Nimeni nu este at‚t de Óndrăzneţ ca să-l Óntăr‚te. Cine Mi s-ar Ómpotrivi Ón faţă?

Cui sunt dator, ca să-i plătesc? Sub cer totul este al Meu.

Vreau să mai vorbesc iarăşi de mădularele lui, şi de tăria lui, şi de frumuseţea Óntocmirii lui.

Cine-i va putea ridica veşm‚ntul? Cine va putea pătrunde Óntre fălcile lui?

Cine va putea deschide porţile gurii lui? Şirurile dinţilor lui c‚t sunt de Ónspăim‚ntătoare!

Scuturile lui măreţe şi puternice, sunt unite Ómpreună ca printr-o pecete; se ţin unul de altul, şi nici aerul n-ar putea trece printre ele.

Sunt ca nişte fraţi care se Ómbrăţişează, se apucă, şi răm‚n nedespărţiţi.

Strănuturile lui fac să strălucească lumina; ochii lui sunt ca geana zorilor.

Din gura lui ţ‚şnesc flăcări, scapără sc‚ntei de foc din ea.

Din nările lui iese fum, ca dintr-un vas care fierbe, ca dintr-o căldare fierbinte.

Suflarea lui aprinde cărbunii, şi gura lui aruncă flăcări.

Tăria lui stă Ón grumaz, şi Ónaintea lui sare groaza.

Părţile lui cele cărnoase se ţin Ómpreună, ca turnate pe el, neclintite.

Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra de moară care stă dedesubt.

C‚nd se scoală el, tremură vitejii, şi spaima Ói pune pe fugă.

Degeaba este lovit cu sabia; căci suliţa, săgeata şi pavăza nu folosesc la nimic.

Pentru el fierul este ca paiul, arama, ca lemnul putred.

Săgeata nu-l pune pe fugă, pietrele din praştie sunt ca pleava pentru el.

Nu vede Ón ghioagă dec‚t un fir de pai, şi r‚de la şuieratul săgeţilor.

Sub p‚ntecele lui sunt ţepi ascuţiţi: ai zice că este o grapă Óntinsă peste noroi.

Face să clocotească fundul mării ca un cazan, şi-l clatină ca pe un vas plin cu mir.

Œn urmă el lasă o cărare luminoasă; şi ad‚ncul pare ca pletele unui bătr‚n.

Pe păm‚nt nimic nu-i este stăp‚n; este făcut, ca să nu se teamă de nimic.

Priveşte cu dispreţ tot ce este Ónălţat, este Ómpăratul celor mai m‚ndre dobitoace.î