Lucrul acesta n-a plăcut deloc lui Iona, şi s-a m‚niat.

S-a rugat Domnului, şi a zis: ÑAh! Doamne, nu este aceasta tocmai ce ziceam eu c‚nd eram Óncă Ón ţara mea? Tocmai lucrul acesta voiam să-l Ónlătur fugind la Tars. Căci ştiam că eşti un Dumnezeu milos şi plin de Óndurare, Óndelung răbdător, şi bogat Ón bunătate, şi că Te căieşti de rău!

Acum, Doamne, ia-mi viaţa, căci vreau mai bine să mor dec‚t să trăiesc!î Domnul a răspuns: ÑBine faci Tu de te m‚nii?î Şi Iona a ieşit din cetate, şi s-a aşezat la răsărit de cetate. Acolo şi-a făcut un umbrar, şi a stat sub el, p‚nă va vedea ce are să se Ónt‚mple cu cetatea.

Domnul Dumnezeu a făcut să crească un curcubete, care s-a ridicat peste Iona, ca să facă umbră capului lui şi să-l facă să-i treacă m‚nia. Iona s-a bucurat foarte mult de curcubetele acesta.

Dar a doua zi, la răsăritul soarelui, Dumnezeu a adus un vierme, care a Ónţepat curcubetele, şi curcubetele s-a uscat.

C‚nd a răsărit soarele, Dumnezeu a făcut să sufle un v‚nt uscat de la răsărit, şi soarele a bătut peste capul lui Iona, şi Iona a leşinat. Atunci a dorit să moară, şi a zis: ÑMai bine să mor dec‚t să trăiesc!î Dar Dumnezeu a zis lui Iona: ÑBine faci tu de te m‚nii din pricina curcubetelui?î El a răspuns: ÑDa, bine fac că mă m‚nii p‚nă la moarte!î Atunci şi Domnul a zis: ÑŢie Óţi este milă de curcubetele acesta, care nu te-a costat nici o trudă şi pe care nu tu l-ai făcut să crească, ci Óntr-o noapte s-a născut şi Óntr-o noapte a pierit.

Şi mie să nu-Mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, Ón care se află mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni, care nu ştiu să deosebească dreapta de st‚nga lor, afară de o mulţime de vite!í