După ce a isprăvit tot poporul de trecut Iordanul, Domnul a zis lui Iosua: ÑIa doisprezece bărbaţi din popor, c‚te un bărbat din fiecare seminţie.

Dă-le porunca următoare: ,Luaţi de aici, din mijlocul Iordanului, din locul unde s-au oprit preoţii, douăsprezece pietre, pe care să le duceţi cu voi, şi să le puneţi Ón locul unde veţi petrece noaptea aceasta.î Iosua a chemat pe cei doisprezece bărbaţi, pe care i-a ales dintre copiii lui Israel, c‚te un bărbat de fiecare seminţie.

Şi le-a zis: ÑTreceţi Ónaintea chivotului Domnului, Dumnezeului vostru, Ón mijlocul Iordanului, şi fiecare din voi să ia o piatră pe umăr, după numărul seminţiilor copiilor lui Israel, pentru ca acesta să fie un semn de aducere aminte Ón mijlocul vostru. C‚nd vor Óntreba copiii voştri Óntr-o zi: ,Ce Ónseamnă pietrele acestea pentru voi?í să le spuneţi: ,Apele Iordanului s-au despicat Ón două Ónaintea chivotului legăm‚ntului Domnului; c‚nd a trecut chivotul Iordanul, apele Iordanului s-au despicat Ón două, şi pietrele acestea să fie totdeauna o aducere aminte pentru copiii lui Israel.î Copiii lui Israel au făcut aşa cum le poruncise Iosua. Au luat douăsprezece pietre din mijlocul Iordanului, cum spusese lui Iosua Domnul, după numărul seminţiilor copiilor lui Israel, le-au luat cu ei, şi le-au pus Ón locul unde aveau să răm‚nă peste noapte.

Iosua a ridicat şi el douăsprezece pietre Ón mijlocul Iordanului, Ón locul unde se opriseră picioarele preoţilor care duceau chivotul legăm‚ntului; şi ele au rămas acolo p‚nă Ón ziua de azi.

Preoţii care duceau chivotul au stat Ón mijlocul Iordanului p‚nă la deplina Ómplinire a celor ce poruncise lui Iosua Domnul să spună poporului, potrivit cu tot ce poruncise Moise lui Iosua. Şi poporul s-a grăbit să treacă.

După ce a isprăvit de trecut tot poporul, chivotul Domnului şi preoţii au trecut Ónaintea poporului.

Fiii lui Ruben, fiii lui Gad, şi jumătate din seminţia lui Manase, au trecut Ónarmaţi Ónaintea copiilor lui Israel, cum le spusese Moise.

Aproape patruzeci de mii de bărbaţi, pregătiţi de război, au trecut gata de luptă Ónaintea Domnului Ón c‚mpia Ierihonului.

Œn ziua aceea, Domnul a Ónălţat pe Iosua Ónaintea Óntregului Israel; şi s-au temut de el, cum se temuseră de Moise, Ón toate zilele vieţii lui.

Domnul a zis lui Iosua: ÑPorunceşte preoţilor care duc chivotul mărturiei, să iasă din Iordan.î Şi Iosua a poruncit preoţilor: ÑIeşiţi din Iordan.î C‚nd au ieşit preoţii, care duceau chivotul legăm‚ntului Domnului, din mijlocul Iordanului, şi c‚nd au călcat cu talpa picioarelor pe uscat, apele Iordanului s-au Óntors la locul lor, şi s-au revărsat ca mai Ónainte peste toate malurile lui.

Poporul a ieşit din Iordan Ón ziua a zecea a lunii Ónt‚i, şi a tăbăr‚t la Ghilgal, la marginea de răsărit a Ierihonului.

Iosua a ridicat la Ghilgal cele douăsprezece pietre pe care le luaseră din Iordan.

El a zis copiilor lui Israel: ÑC‚nd vor Óntreba copiii voştri Óntr-o zi pe părinţii lor: ,Ce Ónseamnă pietrele acestea?í să Ónvăţaţi pe copiii voştri, şi să le spuneţi: ,Israel a trecut Iordanul acesta pe uscat.

Căci Domnul, Dumnezeul vostru, a secat Ónaintea voastră apele Iordanului p‚nă ce aţi trecut, după cum făcuse Domnul, Dumnezeul vostru, la Marea Roşie, pe care a secat-o Ónaintea noastră p‚nă am trecut, pentru ca toate popoarele păm‚ntului să ştie că m‚na Domnului este puternică, şi să vă temeţi totdeauna de Domnul, Dumnezeul vostru.î