Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis: ÑVorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: ,C‚nd se vor face juruinţe Domnului, dacă e vorba de oameni, ei să fie ai Domnului, după preţuirea ta.

Iar preţuirea pe care o vei face unui bărbat de la douăzeci p‚nă la şaizeci de ani, să fie de cincizeci de sicli de argint, după siclul sf‚ntului locaş: dacă este femeie, preţuirea să fie de treizeci de sicli.

De la cinci p‚nă la douăzeci de ani, preţuirea să fie de douăzeci de sicli pentru un băiat, şi de zece sicli pentru o fată.

De la o lună p‚nă la cinci ani, preţuirea să fie de cinci sicli de argint pentru un băiat, şi de trei sicli de argint pentru o fată.

De la şaizeci de ani Ón sus, preţuirea să fie de cincisprezece sicli pentru un bărbat, şi de zece sicli pentru o femeie.

Dacă cel ce a făcut juruinţa este prea sărac ca să plătească preţuirea aceasta făcută de tine, să-l aducă la preot, să-l preţuiască; şi preotul să facă o preţuire potrivit cu mijloacele omului aceluia.

Dacă este vorba de dobitoacele care pot fi aduse ca jertfă Domnului, orice dobitoc care se va da Domnului, va fi ceva sf‚nt.

Să nu-l schimbe, şi să nu pună unul rău Ón locul unuia bun, nici unul bun Ón locul unuia rău; dacă s-ar Ónt‚mpla să se Ónlocuiască un dobitoc cu altul, şi unul şi celălalt va fi sf‚nt.

Dacă este vorba de dobitoacele necurate, care nu pot fi aduse ca jertfă Domnului, să aducă dobitocul la preot, care-i va face preţuirea după cum va fi bun sau rău, şi va răm‚ne la preţuirea preotului.

Dacă vrea să-l răscumpere, să mai adauge o cincime la preţuirea lui.

Dacă cineva Óşi Ónchină Domnului casa, hărăzind-o Domnului ca un dar sf‚nt, preotul să-i facă preţuirea după cum va fi bună sau rea, şi să răm‚nă la preţuirea făcută de preot.

Dacă cel ce şi-a Ónchinat Domnului casa, vrea s-o răscumpere, să adauge o cincime la preţul preţuirii ei, şi va fi a lui.

Dacă cineva Ónchină Domnului un ogor din moşia lui, preţuirea ta să fie după c‚timea de săm‚nţă pe care o dă, şi anume cincizeci de sicli de argint pentru un omer de săm‚nţă de orz.

Dacă Óşi Ónchină Domnului ogorul, cu Óncepere chiar din anul de veselie, să răm‚nă la preţuirea ta; dar dacă Óşi Ónchină Domnului ogorul după anul de veselie, atunci preotul să-i socotească preţul după numărul anilor care mai răm‚n p‚nă la anul de veselie, şi să-l scadă din preţuirea ta.

Dacă cel ce şi-a Ónchinat Domnului ogorul, vrea să-l răscumpere, atunci să mai adauge o cincime la argintul preţuit de tine, şi ogorul să răm‚nă al lui.

Dacă nu-şi răscumpără ogorul, şi-l vinde altui om, nu va mai putea fi răscumpărat.

Şi c‚nd va ieşi cumpărătorul din el la anul de veselie, ogorul acela să fie Ónchinat Domnului, ca ogor hărăzit Lui; să fie moşia preotului.

Dacă cineva Ónchină Domnului un ogor cumpărat de el, care nu face parte din moşia lui, preotul să-i socotească preţul după c‚t face preţuirea p‚nă la anul de veselie, şi omul acela să plătească Ón aceeaşi zi preţul hotăr‚t de tine, ca lucru Ónchinat Domnului.

Œn anul de veselie, ogorul să se Óntoarcă la acela de la care fusese cumpărat şi din moşia căruia făcea parte.

Toate preţuirile să se facă Ón sicli sf‚ntului locaş: siclul are douăzeci de ghere.

Nimeni nu va putea să Ónchine Domnului pe Ónt‚iul născut din vita lui, care chiar este al Domnului ca Ónt‚i născut; fie bou, fie miel, este al Domnului.

Dacă este vorba Ónsă de un dobitoc necurat, să-l răscumpere cu preţul preţuit de tine, mai adăug‚nd Óncă o cincime; dacă nu este răscumpărat, să fie v‚ndut după preţuirea ta.

Tot ce va dărui un om Domnului prin făgăduinţă, din ce are, nu va putea nici să se v‚ndă, nici să se răscumpere: fie om, fie dobitoc, fie un ogor din moşia lui; tot ce va fi dăruit Domnului prin făgăduinţă, va fi un lucru prea sf‚nt pentru Domnul.

Nici un om Ónchinat Domnului prin făgăduinţă nu va putea fi răscumpărat, ci va fi omor‚t.

Orice zeciuială din păm‚nt, fie din roadele păm‚ntului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; este un lucru Ónchinat Domnului.

Dacă vrea cineva să răscumpere ceva din zeciuiala lui, să mai adauge o cincime.

Orice zeciuială din cirezi şi din turme, din tot ce trece sub toiag, să fie o zeciuială Ónchinată Domnului.

Să nu se cerceteze dacă dobitocul este bun sau rău, şi să nu se schimbe; dacă se Ónlocuieşte un dobitoc cu un altul, şi unul şi celălalt va fi sf‚nt, şi nu vor putea fi răscumpăraţiî.

Acestea sunt poruncile, pe care le-a dat lui Moise Domnul pentru copiii lui Israel, pe muntele Sinai.