Œn vremea aceea, c‚rmuitorul Irod, a auzit vorbindu-se despre Isus; şi a zis slujitorilor săi: ÑAcesta este Ioan Botezătorul! A Ónviat din morţi, şi de aceea se fac minuni prin el.î Căci Irod prinsese pe Ioan, Ól legase şi-l pusese Ón temniţă, din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip; pentru că Ioan Ói zicea: ÑNu-ţi este Óngăduit s-o ai de nevastă.î Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de norod, pentru că norodul privea pe Ioan ca pe un prooroc.

Dar, c‚nd se prăznuia ziua naşterii lui Irod, fata Irodiadei a jucat Ónaintea oaspeţilor, şi a plăcut lui Irod.

De aceea i-a făgăduit cu jurăm‚nt că Ói va da orice va cere.

Œndemnată de mama sa, ea a zis: ÑDă-mi aici, Óntr-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!î Œmpăratul s-a Óntristat; dar din pricina jurămintelor sale, şi de ochii celor ce şedeau la masă Ómpreună cu el, a poruncit să i-l dea.

Şi a trimis să taie capul lui Ioan Ón temniţă.

Capul a fost adus Óntr-o farfurie, şi dat fetei, care l-a dus la mama sa.

Ucenicii lui Ioan au venit de i-au luat trupul, l-au Óngropat, şi s-au dus de au dat de ştire lui Isus.

Isus, c‚nd a auzit vestea aceasta, a plecat de acolo Óntr-o corabie, ca să Se ducă singur la o parte, Óntr-un loc pustiu. Noroadele, c‚nd au auzit lucrul acesta, au ieşit din cetăţi şi s-au luat după El pe jos.

C‚nd a ieşit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I s-a făcut milă de ea, şi a vindecat pe cei bolnavi.

C‚nd s-a Ónserat, ucenicii s-au apropiat de El, şi I-au zis: ÑLocul acesta este pustiu, şi vremea iată că a trecut; dă drumul noroadelor să se ducă prin sate să-şi cumpere de m‚ncare.î ÑN-au nevoie să pleceî, le-a răspuns Isus; Ñdaţi-le voi să măn‚nce.î Dar ei I-au zis: ÑN-avem aici dec‚t cinci p‚ini şi doi peşti.î Şi El le-a zis: ÑAduceţi-i aici la Mine.î Apoi a poruncit noroadelor să şadă pe iarbă, a luat cele cinci p‚ini şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer, a binecuv‚ntat, a fr‚nt p‚inile şi le-a dat ucenicilor, iar ei le-au Ómpărţit noroadelor.

Toţi au m‚ncat şi s-au săturat; şi s-au ridicat douăsprezece coşuri pline cu rămăşiţele de făr‚mituri.

Cei ce m‚ncaseră, erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.

Œndată după aceea, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre Ón corabie, şi să treacă Ónaintea Lui de partea cealaltă, p‚nă va da drumul noroadelor.

După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage, singur la o parte. Se Ónnoptase, şi El era singur acolo.

Œn timpul acesta, corabia era Ónvăluită de valuri Ón mijlocul mării; căci v‚ntul era Ómpotrivă.

C‚nd se Óng‚na ziua cu noaptea (Greceşte: Ón a patra strajă.), Isus a venit la ei, umbl‚nd pe mare.

C‚nd L-au văzut ucenicii umbl‚nd pe mare, s-au Ónspăim‚ntat, şi au zis: ÑEste o nălucă!î Şi de frică au ţipat.

Isus le-a zis Óndată: ÑŒndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!î ÑDoamneî, I-a răspuns Petru, Ñdacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape.î ÑVino!î i-a zis Isus. Petru s-a cobor‚t din corabie, şi a Ónceput să umble pe ape ca să meargă la Isus.

Dar, c‚nd a văzut că v‚ntul era tare, s-a temut; şi fiindcă Óncepea să se afunde, a strigat: ÑDoamne, scapă-mă!î Œndată, Isus a Óntins m‚na, l-a apucat, şi i-a zis: ÑPuţin credinciosule, pentru ce te-ai Óndoit?î Şi după ce au intrat Ón corabie, a stat v‚ntul.

Cei ce erau Ón corabie, au venit de s-au Ónchinat Ónaintea lui Isus, şi I-au zis: ÑCu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!î După ce au trecut marea, au venit Ón ţinutul Ghenezaretului.

Oamenii din locul acela, care cunoşteau pe Isus, au trimis să dea de ştire Ón toate Ómprejurimile, şi au adus la El pe toţi bolnavii.

Bolnavii Ól rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Şi toţi c‚ţi s-au atins, s-au vindecat.